Arhive categorie: Gabriela MARIN

Gabriela MARIN – Însemnări morale

cropped-cs_logo_sq-300-e1424474351203.jpg1.Citind Psalmii…

Psalmii, vorbirea cu Dumnezeu în cuvinte care nu mai au nevoie de adăugări… Nu-i poți citi ca pe o lectură oarecare, chiar dacă-i consideri un text de o valoare excepțională. Singurul mod adecvat în care îi poți citi este rugăciunea. Cel ce se roagă citind Psalmii, cere prin rugăciunile încăpătoare: „ …Dumnezeule și Făcătorule a toată lumea, ajută-mi și îndreptează inima mea, să încep cu înțelepciune și să sfârșesc cu fapte bune acești Psalmi insuflați de Dumnezeu, pe care Duhul Sfânt i-a rostit prin gura lui David… Îndreptează mintea mea, Dumnezeule, și-mi întărește inima, să nu mă îngreunez de graiurile gurii, ci să mă veselesc de înțelegerea cuvintelor și să mă gândesc la lucrarea faptelor bune…” Continuă să citești

Gabriela MARIN – Eul protejat de tăcere

 

Gabriela MarinVine un timp al cuvintelor care și-au împlinit rostul, care și-au parcurs destinul. Și înțeleg că, odată trecut traseul lor, nu mai e posibilă reîntoarcerea. Ceea ce s-a spus este irepetabil, ceea ce s-a crezut e valabil doar pentru trecut, rana se vindecă doar la suprafață, ochiul nu are cum să mai vadă ceea ce a fost, simțirile rămân în urmă, pierdute, imposibil de adus acum și aici, plânsul trecut nu mai are Continuă să citești

Gabriela MARIN – Timpul care ni s-a dat

 

Gabriela MarinNiciodată să nu uităm de cei mai triști ca noi, așa spunea un cântec folk din anii 70… Trăim fiecare timpul care ni s-a dat, preocupați de ceea ce ni se întâmplă, suntem mulțumiți, uneori fericiți sau dezamăgiți, norocoși sau nu, așteptând să vină timpul „în care ne merge bine”. Suntem contemporani cu zbuciumul, suferința sau disperarea celor de lângă noi. Continuă să citești

Gabriela MARIN – Muzică

 

Gabriela MarinDintr-o liniște oarecare se ridică treptat firul unei melodii, asemenea unei încercări de a scrie cu o pană ceva ușor, ca o pregătire pentru o lume mai complicată. Apoi sunetele devin mai ferme, se disting tot mai clar și mai decis. Sufletul se pregătește, pornește în întâmpinarea muzicii, ca și cum ar găsi pe cineva drag, mult așteptat. Continuă să citești

Gabriela MARIN – Frânturi de Psalmul 8

 

Gabriela Marin„Ce este omul că-ți amintești de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?” ( Psalmul 8 )

Duminica trecută, într-o piață însorită din Lisabona, o femeie tânără, semănând cu un copil mai mare, servea clienții unei terase cântând, dansând și glumind. Prietenul cu care eram a întrebat-o care este motivul exuberanței ei și răspunsul a fost că e fericită. Eu am înțeles că e îndrăgostită, apoi ea ne-a explicat că motivele sunt mai multe. Fiul ei Continuă să citești

Gabriela MARIN – Ea

 

Gabriela MarinUneori cele mai grele întrebări sunt cele pe care ar trebui să ți le pui cel mai des… Ea, când era copil, se mira de multe dintre lucrurile petrecute în jur și le găsea un sens. Dar era sensul ei. Cerceta lumea, devenise grațioasă, dar temătoare, era iubită de familie și de prieteni, se raporta în toate la sora ei mai mare și la mama. Dorea să aibă mereu pe cineva care să o încurajeze și să o îndemne să meargă mai departe. Continuă să citești

Gabriela MARIN – Oamenii înjură

 

cs_logo_sq-300Mă gândesc de mai multă vreme la acest fapt, parte mare din cotidian. Am citit undeva că înjurăturile au semnificația apropierii de oameni a energiilor negative, a forțelor răului. Oamenii le rostesc adesea dintr-un reflex – nu știu care – și dintr-o pornire instinctuală. Chiar dacă ele nu au o țintă, apare ea de undeva, apare un adresant, poate chiar din întâmplare. Continuă să citești

Gabriela MARIN – Privire

 

cs_logo_sq-300Cândva am primit un dar, dintre cele pe care, cei ce mă iubesc, mi le fac deseori: o icoană a Maicii Domnului. Era o reprezentare a celei de la Mănăstirea Dervent. Darul m-a bucurat, însă un gând al meu a fost că reproducerea nu era prea reușită, ca realizare artistică. Un gând de om mărginit, mi-am spus apoi. Sunt doi sau chiar trei ani de când mă rog privind spre acea icoană și, uneori, rostesc cuvinte de căință pentru gândul meu trecut. Născătoarea de Dumnezeu mă privește pe mine, cea Continuă să citești

Gabriela MARIN – O amintire

cs_logo_sq-300Memoria lucrurilor simple… Și, dincolo de ea, amintirile care ne rămân… Aleg ceva dintre amintirile mele, din vremea în care eram tânără, mult mai tânără… Ca o pagină de poveste… Era în preajma Paștelui și veneam, împreună cu soțul meu, de la București în satul părinților lui. Era sfârșit de aprilie și peste oameni coborâse o primăvară nouă, care aducea cu miresmele delicate ale florilor de măr, ca o mângâiere peste Continuă să citești