1.Un an de Halloween tehnocrat

După o anume logică, jumătate justificativă, jumătate demascatoare, a fost nevoie de un pretext tragic pentru schimbarea intempestivă, forțată a ordinii constituționale și desemnarea impusă a unui guvern de tehnocrați autiști, realitate în care ne zbatem, ne mai aflăm încă, trăind în prelungirea și-n travestiul sărbătorii păgîne. La un an de la noaptea celui mai tragic, mai de groază Halloween întîmplat pe pămînt românesc, nici durerea imensă, sfîșietoare, nici marșurile tăcerii, nici ipocrizia reculegerilor cu fețe de politruci și nicio statuie comemorativă nu ne-au apropiat, măcar cu-o cîtime, de aflarea adevărului, singurul care ar fi putut să ușureze sufletele celor plecați la ceruri și a celor rămași să-și strige, să-și plîngă durerea și disperarea. Continuă să citești →

Cioloș, tehnocratul căruia, cică, nu-i stă bine cu drumul

În vara asta, nu căldura excesivă, nu imaginea edulcorată și festivistă a unei țări pîrjolită la soare, aflată parcă permanent în vacanță, au fost în stare să toropească pana unui jurnalist, să-i slăbească interesul și motivația, direct proporțional cu creșterea senzației de lehamite și-a sentimentului zădărniciei oricărui demers, tot mai agresiv și persistent. Nimic din toate acestea nu i-au înmuiat și lenevit pana mai mult decît concluzia că trăim într-o țară bolnavă încăpută pe mîna unor forțe oculte sustrase, insidios, pas cu pas, regulilor democratice, în plus, ambiționate să scrie și să programeze viața peste capul, mintea și voința suflării noastre de alegători. Continuă să citești →

UȘOR CU BUTAFORIA ȘI CU ENTUZIASMUL PE SCĂRI! – Băsescu, în sfîrșit, are dosar penal??!… Hm! Să ne bucurăm cu măsură, dar și cu destul scepticism, să fim cu ochii în patruzeci şi patru, pentru că justiția română are atîta capacitate și îndemînare de prestidigitator, de-a arunca praf în ochii înlăcrimați ai dreptății, cît n-avem noi batiste de stors, dinți de scrîșnit, frustrări și amărăciuni de-ncercat de pe urma tunurilor date de Canalia nației, rămase fără urmări. Pentru că în cariera lui infracțională, afacerile oneroase de pe urma unui petic de pămînt, nu înseamnă decît o găinărie demnă de interlopii Ferentarilor, față de dispariția celei de-a cincea flote comerciale a lumii, dispărută, după socotelile justiției române, aidoma experimentului Philadelphia, fără urmă și fără prejudicii! Continuă să citești →

De mai bine de un an de zile, cîteva televiziuni legănate în iluzia că rup gura tîrgului și a ratingului, acompaniate de cîțiva deontologi ai sclavagismului presei, plimbă pe sticla tv, cu o tragi-comică osîrdie, un cadavru. De cînd a redevenit simplu cetățean, așa cum îi place să-și spună, cu o umilință trucată, cadavrul politic Băsescu nu încetează, nicicum, în efortul disperat de a-și rescrie, de a-și mistifica biografia, trecutul și eșecul a două mandate prezidențiale rușinoase, pe urma cărora cineva cu un obraz ceva mai subțire s-ar furișa afară din casă, atent să nu dea ochii cu lumea. O face cu tupeul caracteristic, cu aceeași față schimonosită de răutate, arțag și mitocănie și cu aceeași încrîncenare la capătul căreia se întrevede prietena sa de nedespărțit, paranoia. Continuă să citești →

DE VORBĂ CU ERIKA

De cîteva zile, mașina mea de scris, devenită, de mult timp, obiect de muzeu, aflată la loc de cinste în vîrful bibliotecii, a prins să se agite, să bată energic din clape și să sune din clopoțelul tamburului, ca un semnal de alarmă, într-un fel care-mi amintește de anii 80. Mă întreabă ce e cu Legea zisă și a Defăimării și cine e Dragnea ăsta care îi pare un fost pionier sau utecist al anilor în care ea, sătulă de minciună și propagandă, activa doar în subteranele ”iepocii”. Îi spun că Dragnea e un politruc reciclat la comandamentele altei ”iepoci”, speriat și de umbra lui de instrumentarea unui dosar prefabricat care nu e decît o răzbunare a demisului nației, iar că legea, pînă la proba contrarie și în funcție de normele de aplicare, nu are nicio componentă politică. O văd cam sceptică, pornită rău și, în ciuda bătrîneții ei, îmi șoptește că este gata, la un semn, să-și reanime tastele scriind texte, scrisori anti, manifeste și literatură samizdat, cum a mai făcut-o. O liniștesc cum mă pricep mai bine, îi mîngîi tastele obosite și o asigur că orice s-ar întîmpla ea rămîne… Continuă să citești →