Arhive categorii: Ioan VIŞTEA

Ioan VIȘTEA – Contrapuncte

Ioan Vistea1.Un an de Halloween tehnocrat

După o anume logică, jumătate justificativă, jumătate demascatoare, a fost nevoie de un pretext tragic pentru schimbarea intempestivă, forțată a ordinii constituționale și desemnarea impusă a unui guvern de tehnocrați autiști, realitate în care ne zbatem, ne mai aflăm încă, trăind în prelungirea și-n travestiul sărbătorii păgîne. La un an de la noaptea celui mai tragic, mai de groază Halloween întîmplat pe pămînt românesc, nici durerea imensă, sfîșietoare, nici marșurile tăcerii, nici ipocrizia reculegerilor cu fețe de politruci și nicio statuie comemorativă nu ne-au apropiat, măcar cu-o cîtime, de aflarea adevărului, singurul care ar fi putut să ușureze sufletele celor plecați la ceruri și a celor rămași să-și strige, să-și plîngă durerea și disperarea. Continuă să citești

Ioan VIȘTEA – Poezie…

Ioan Vistea

ȘI CUM, DEODATĂ, NOIEMBRIE VINE

La Mahala, încet, încet,
înșelătoarea toamnă ne vine de hac…
Sori dulci se preling din borcanele cu dulceață;
un rîu de rubine clipocește anemic sub teasc.
Picior peste picior, în șezlong, în hamac,
vezi cum sîmbăta asta țața Manda împarte pomană,
– o să țopăie beată de fericire pe șine! -, Continuă să citești

Ioan VIȘTEA – Contrapuncte

ioan_vistea_70Cioloș, tehnocratul căruia, cică, nu-i stă bine cu drumul

În vara asta, nu căldura excesivă, nu imaginea edulcorată și festivistă a unei țări pîrjolită la soare, aflată parcă permanent în vacanță, au fost în stare să toropească pana unui jurnalist, să-i slăbească interesul și motivația, direct proporțional cu creșterea senzației de lehamite și-a sentimentului zădărniciei oricărui demers, tot mai agresiv și persistent. Nimic din toate acestea nu i-au înmuiat și lenevit pana mai mult decît concluzia că trăim într-o țară bolnavă încăpută pe mîna unor forțe oculte sustrase, insidios, pas cu pas, regulilor democratice, în plus, ambiționate să scrie și să programeze viața peste capul, mintea și voința suflării noastre de alegători. Continuă să citești

Ioan VIȘTEA – Insectarul portocaliu

ioan_vistea_70UȘOR CU BUTAFORIA ȘI CU ENTUZIASMUL PE SCĂRI! – Băsescu, în sfîrșit, are dosar penal??!… Hm! Să ne bucurăm cu măsură, dar și cu destul scepticism, să fim cu ochii în patruzeci şi patru, pentru că justiția română are atîta capacitate și îndemînare de prestidigitator, de-a arunca praf în ochii înlăcrimați ai dreptății, cît n-avem noi batiste de stors, dinți de scrîșnit, frustrări și amărăciuni de-ncercat de pe urma tunurilor date de Canalia nației, rămase fără urmări. Pentru că în cariera lui infracțională, afacerile oneroase de pe urma unui petic de pămînt, nu înseamnă decît o găinărie demnă de interlopii Ferentarilor, față de dispariția celei de-a cincea flote comerciale a lumii, dispărută, după socotelile justiției române, aidoma experimentului Philadelphia, fără urmă și fără prejudicii! Continuă să citești

Ioan VIȘTEA – Poezie

ioan_vistea_701. SFÂRȘTUL SERBĂRII

familiei Stoiciu, tocmai aflată într-o prelungită vacanţă.

Alviţele ne-mpreunau aleile cu barba.
Deveneam ai vacanţei în curs prozeliţii.
Nebunul cu fluierul păzea cu sfinţenie iarba,
să n-o atingă, cu tălpi de ciută, moi, îndrăgostiţii.

În mansarde ploua. Trăgeam cu singurătatea în ciori.
Tot anul ne împinsese de la spate nevoia.
Pe cărţile poştale aplicam de un leu lipitori,
şi ne tratam cu verdele pădurii paranoia. Continuă să citești

Ioan VIȘTEA – O povestire… altfel

ioan_vistea_70Mica sirenă

(basm de adormit peştii)

În vremea despre care glăsuieşte povestea noastră, trăia pe fundul mării în ape tulburi, reci şi neprietenoase o mică sirenă. Acolo venise pe lume într-o scorbură calcaroasă săpată de curenţii marini, în negura adâncurilor unde cu greu îşi făcea loc câte o rază de soare. Cu toată vitregia locului, mica noastră sirenă se născuse cu o coadă unduită ce mângâia cu graţie spaţiul lichid, avea înotătoare ce săgetau adâncul cu multă îndrăzneală, avea gene lungi şi părul de alge aurii că se mirau părinţii cum de ieşise din două fiinţe care împrumutaseră culoarea şi asprimea mediului lor, asemenea mândreţe de făptură. De cum făcuse ochi, cât era ziua de lungă, mica sirenă bătea apa din preajma casei, se aventura pe dealurile nisipoase ca mari cocoaşe răsărite pe fundul neted al mării în căutarea tovarăşilor de înot şi hârjoană, culegea planctonul firav în mici bucheţele pe drumul de întoarcere. Oriîncotro ar fi mers ori ar fi privit, nu vedea nicio fiinţă care să-i semene. Continuă să citești

Ioan VIȘTEA – Insectarul portocaliu – Recviem pentru un cadavru politic…

ioan_vistea_70De mai bine de un an de zile, cîteva televiziuni legănate în iluzia că rup gura tîrgului și a ratingului, acompaniate de cîțiva deontologi ai sclavagismului presei, plimbă pe sticla tv, cu o tragi-comică osîrdie, un cadavru. De cînd a redevenit simplu cetățean, așa cum îi place să-și spună, cu o umilință trucată, cadavrul politic Băsescu nu încetează, nicicum, în efortul disperat de a-și rescrie, de a-și mistifica biografia, trecutul și eșecul a două mandate prezidențiale rușinoase, pe urma cărora cineva cu un obraz ceva mai subțire s-ar furișa afară din casă, atent să nu dea ochii cu lumea. O face cu tupeul caracteristic, cu aceeași față schimonosită de răutate, arțag și mitocănie și cu aceeași încrîncenare la capătul căreia se întrevede prietena sa de nedespărțit, paranoia. Continuă să citești

Ioan VIȘTEA – O povestire altfel…

ioan_vistea_70DRAGĂ STOLO,

Afară stă să ningă. Pe bune, nu e vorba de niciun clip electoral cu preşedintele tău în rolul meteorologului trufaş care ar putea schimba oricînd ploaia cu zăpada cu acelaşi efect. Nu, stă să ningă real, dragă Stolo, stă să ningă abundent, în beneficiul culturilor agricole, a bazinelor hidrografice şi spre bucuria împătimiţilor slalomurilor, fandărilor şi eschivelor pe schiuri între care ştiu că te numeri. Ei, da, iată cîteva din procedeele de succes pe care le-ai exersat şi în politică fără să-ţi pese cîtuşi de puţin ce dezamăgiri şi ce imagine terfelită laşi în urma traseului tău. Azi-mîine, odată intrat în vîrtejul şi traiectoria coborîrii, aceleaşi procedee te îndreaptă spre linia de sosire. Odată ajuns la capătul cursei, puteai să fii, dragă Stolo, un învingător, dar tarele caracterului tău ţi-au rezervat destinul unui alergător de pluton cu toată arama întipărită, dată pe faţă de atîta efort mistificator. Continuă să citești

Ioan VIȘTEA – Contrapuncte

ioan_vistea_70DE VORBĂ CU ERIKA

De cîteva zile, mașina mea de scris, devenită, de mult timp, obiect de muzeu, aflată la loc de cinste în vîrful bibliotecii, a prins să se agite, să bată energic din clape și să sune din clopoțelul tamburului, ca un semnal de alarmă, într-un fel care-mi amintește de anii 80. Mă întreabă ce e cu Legea zisă și a Defăimării și cine e Dragnea ăsta care îi pare un fost pionier sau utecist al anilor în care ea, sătulă de minciună și propagandă, activa doar în subteranele ”iepocii”. Îi spun că Dragnea e un politruc reciclat la comandamentele altei ”iepoci”, speriat și de umbra lui de instrumentarea unui dosar prefabricat care nu e decît o răzbunare a demisului nației, iar că legea, pînă la proba contrarie și în funcție de normele de aplicare, nu are nicio componentă politică. O văd cam sceptică, pornită rău și, în ciuda bătrîneții ei, îmi șoptește că este gata, la un semn, să-și reanime tastele scriind texte, scrisori anti, manifeste și literatură samizdat, cum a mai făcut-o. O liniștesc cum mă pricep mai bine, îi mîngîi tastele obosite și o asigur că orice s-ar întîmpla ea rămîne… Continuă să citești