- Viaţa-i viţelul cel gras, scoborâtorule din Adam. Taie-l în fiecare zi! Gustă-l! Muşcă! Înfulecă!
- Înapoi la literatură. „Ziua în care împlinesc cincisprezece ani mi se pare momentul ideal să fug de acasă.” (H. Murakami, Kafka pe malul mării) Ar fi fost un bun incipit. Dar este deja începutul paginii nr. 12…
- RIP, PATRICK EKENG! Un tânăr, talentat şi discret, a murit sub ochii noştri. L-am văzut cu toţii căzând, l-am văzut nemişcat, inert, în lipsa de reacţie criminală a celor care sunt plătiţi să ofere primul ajutor. I-am văzut pe ceilalţi jucători, dărâmaţi psihic, plângând, laolaltă cu Dănciulescu şi Rednic, dar jucând mai departe un fotbal devenit absurd..
Am văzut un arbitru de pe altă lume, care n-a oprit meciul, pentru că nu prevede regulamentul, cum preciza, atotştiutor, un fost arbitru. Ca şi cum moartea unui om este mai puţin importantă decât un regulament făcut amatoristic. Am văzut un medic, al lui Dinamo, pierdut în spaţiu…Am văzut cum trupul muribundului era aruncat ca un sac de cartofi pe o nenorocită de targă, situată prea sus. Am văzut indiferenţă, barbarie – vezi doctoriţa de pe ambulanţă -, neprofesionalism, oameni periculoşi pentru nişte copii… Am văzut un tânăr sportiv murind sub ochii noştri, fără speranţă, neajutorat, singur, părăsit de cei care-ar fi trebuit să fie lângă el, la timp şi cu ştiinţă…
