Ziua s-a sfârşit. Cade noapte rece şi grea. O prospeţime supraumană răsare deasupra pământului. Cerul sumbru, ca un capac final, acoperă etanş marginile lumii căzute. E linişte. Dimineaţa. Am plecat. Am făcut. Am vorbit. Am trăit stări. Am stat. Am întrebat, am răspuns… Am fost în rol. A trecut vremea. Seara. Am plecat Am mers. Am intrat. M-am aşezat. Am deschis. Acum. Continuă să citești
Arhive etichete: Nicolae Stan
Nicolae STAN – Ceață pe…Tamisa?
Ziua s-a sfârşit. Cade noapte rece şi grea. O prospeţime supraumană răsare deasupra pământului. Cerul sumbru, ca un capac final, acoperă etanş marginile lumii căzute. E linişte. Dimineaţa. Am plecat. Am făcut. Am vorbit. Am trăit stări. Am stat. Am întrebat, am răspuns… Am fost în rol. A trecut vremea. Seara. Am plecat Am mers. Am intrat. M-am aşezat. Am deschis. Acum.
XXX Iată titlu bun de roman: POŞTA, al lui Bukowski. Nu mai interpretaţi. Luaţi-l cum e. Continuă să citești
Nicolae STAN – Ceață pe…Tamisa?
Ziua s-a sfârşit. Cade noapte rece şi grea. O prospeţime supraumană răsare deasupra pământului. Cerul sumbru, ca un capac final, acoperă etanş marginile lumii căzute. E linişte. Dimineaţa. Am plecat. Am făcut. Am vorbit. Am trăit stări. Am stat. Am întrebat, am răspuns… Am fost în rol. A trecut vremea. Seara. Am plecat Am mers. Am intrat. M-am aşezat. Am deschis. Acum. Continuă să citești
Nicolae STAN – Ceață pe…Tamisa?
Ziua s-a sfârşit. Cade noapte rece şi grea. O prospeţime supraumană răsare deasupra pământului. Cerul sumbru, ca un capac final, acoperă etanş marginile lumii căzute. E linişte.
XXX – Despre principalul folos al facebook-ului, pentru mine. Vreau să fac o mărturisire: la ce mi-a fost mie de folos scrierea aici, pe facebook. Dincolo de jurnalul pe care-l ţii, aproape zilnic, sub ochii celorlalţi, am înţeles că, tot astfel, electronic, pot scrie romane. Continuă să citești
Nicolae STAN – Ceață pe… Tamisa?
Ziua s-a sfârşit. Cade noapte rece şi grea. O prospeţime supraumană răsare deasupra pământului. Cerul sumbru, ca un capac final, acoperă etanş marginile lumii căzute. E linişte.
XXX – Taxi-metristică… Taximetrist (bineînţeles…):… că, stimate Domn, că să-i omorâm naibii pe parlamentari, pe toţi, că fură… Da? Da ce-aveţi, mă, cu ei? Nu i-aţi votat voi? Ce, s-au paraşutat ei în Parlament? Nu i-aţi trimis voi? Stimate Domn, eu ştiu soluţia: fiecare dintre noi, seara, înainte de culcare, să se uite atent în oglindă… Şi să-şi dea repede două palme, jap-jap. Continuă să citești
Nicolae STAN – Ceață pe…Tamisa?
Ziua s-a sfârşit. Cade noapte rece şi grea. O prospeţime supraumană răsare deasupra pământului. Cerul sumbru, ca un capac final, acoperă etanş marginile lumii căzute. E linişte.
XXX – Cum să sondezi această creatură ieşită din miezul sinelui său, plonjând în afara sa, în instrumentarul tehnologic atât de comod, de călduţ? Cum să descrii acest străin pentru sine însuşi, şi nu pentru lume, acest ins cufundat anonim printre ceilalţi? Cum să scrii despre această termită de metrou, care nu ştie către ce se îndreaptă, pentru că nu-şi mai pune întrebarea? Iată de ce sunt uimit de cât de mult(e) se scrie azi şi cât de rapid?! Continuă să citești
Nicolae STAN – Fragment de roman (Agonia lui Constantin)
ÎNTÂLNIREA
(fragment din romanul Agonia lui Constantin, finalizat)
Ia seama, omule! Fereşte-te de profeţii falşi, nu-i lua în seamă. Că fumul, spun ei, orbesc ochii trupeşti. Că praf şi pulbere vei lăsa în urmă. Că focul vieţii va arde-n tine dreapta măsură. Să ocoleşti, strigă ei, fumul, praful şi focul mersului tău pe pământ. Dar eu sunt sfătuitorul tău nemilos. Şi-ţi zic.
Nu-i asculta şi treci mai departe. Pășește şi înfăşoară-te și călește-te în fumul, în praful şi-n focul pământului pe care-l calci. Întăreşte-te şi oţeleşte-te, muritorule, precum un clopot de bronz cândva înroşit, pe dinafară ca şi pe dinăuntru. În tine se vor duce lupte cumplite, care-ţi vor perpeli măruntaiele, fără să le distrugă. Ieşi din peştera ta călduţă şi stai în lumina grea şi limpede. Continuă să citești
Nicolae STAN – Ceață pe…Tamisa?
1. Vin alegerile parlamentare… Fiecare votează ce vrea, desigur. Dar vă propun o metodă; să eliminăm pe acei candidați (partide) care vorbesc numai în generalități, în lozinci, în limbaj prefabricat.
Să suspendăm această atitudine naivă, ignară, șmecherească despre actul de a guverna.
Să ni se spună în fraze cât se poate de clare, de ferme, CUM se va ameliora viața românului, cu ei la putere. Continuă să citești
Nicolae STAN – Ceață pe…Tamisa?
1.Azi, un poem în proză… – Scris pe la optsprezece ani, de cineva… Cu răbdare, să-l citim… ” „Cântul thyrsului și al bățului, sau despre toate lucrurile ce au trecut, ce sunt și cele ce va să vie… Fost-a odată un satyr, și el cânta. Cu a sa goarnă-n mâna dreaptă și-al său thyrs în mâna stângă el cânta și se veselea și se tânguia. Iar Cerul și Pământul pe el îl îngânau, pe-acel satyr fiu al lui Asclepios, ce din thyrs bătea și din goarnă suna, și care cânta și se veselea și se tânguia. Iar Muzica era începutul și era frumoasă și domoală, pură, clară, suficientă, și de pe Soare până pe Lună ea curgea, și pe satyr îl asculta, și peste tot îl urmarea, pe zeul cel încornorat ce cânta și se veselea și se tânguia, ce din thyrs bătea și din goarnă suna și pe toți îi încânta. Continuă să citești
Nicolae STAN – Ceață pe… Tamisa
- Viaţa-i viţelul cel gras, scoborâtorule din Adam. Taie-l în fiecare zi! Gustă-l! Muşcă! Înfulecă!
- Înapoi la literatură. „Ziua în care împlinesc cincisprezece ani mi se pare momentul ideal să fug de acasă.” (H. Murakami, Kafka pe malul mării) Ar fi fost un bun incipit. Dar este deja începutul paginii nr. 12…
- RIP, PATRICK EKENG! Un tânăr, talentat şi discret, a murit sub ochii noştri. L-am văzut cu toţii căzând, l-am văzut nemişcat, inert, în lipsa de reacţie criminală a celor care sunt plătiţi să ofere primul ajutor. I-am văzut pe ceilalţi jucători, dărâmaţi psihic, plângând, laolaltă cu Dănciulescu şi Rednic, dar jucând mai departe un fotbal devenit absurd..
Am văzut un arbitru de pe altă lume, care n-a oprit meciul, pentru că nu prevede regulamentul, cum preciza, atotştiutor, un fost arbitru. Ca şi cum moartea unui om este mai puţin importantă decât un regulament făcut amatoristic. Am văzut un medic, al lui Dinamo, pierdut în spaţiu…Am văzut cum trupul muribundului era aruncat ca un sac de cartofi pe o nenorocită de targă, situată prea sus. Am văzut indiferenţă, barbarie – vezi doctoriţa de pe ambulanţă -, neprofesionalism, oameni periculoşi pentru nişte copii… Am văzut un tânăr sportiv murind sub ochii noştri, fără speranţă, neajutorat, singur, părăsit de cei care-ar fi trebuit să fie lângă el, la timp şi cu ştiinţă…