Arhive categorii: Mircea DRĂGĂNESCU

Mircea DRĂGĂNESCU – Fragmente…

Mircea_DrăgănescuPRECIZARE – Un prieten îşi exprimă nedumerirea în legătură cu fragmentele memorate la întâlnirea mea cu Neagu DJUVARA. Sunt fragmente memorate din întâlnirea mea cu Maestru… Nu am avut reportofon… Nici întâlnirile cu Petre Ţuţea nu erau înregistrate…

SPERANȚĂ – După ani buni de absenţă din peisajul public românesc, şi după educaţia primită, Maestrul Djuvara îşi exprimă speranţa în viitorul României, unde a ales să-şi trăiască ultimii ani de viaţă, prin ultimii aleşi ai poporului român: Iohannis şi Cioloş….. Continuă să citești

Mircea DRĂGĂNESCU – Fragmente…

Mircea_DrăgănescuScriu ! Chiar şi atunci când nu scriu, scriu… Pe stradă scriu cu paşi-mi dezordonaţi, către casa părinţilor, către piaţă, cimitir sau către şcoală… Dacă ar fi un aparat care să înregistreze traiectoriile paşilor mei, ar apărea un poem, un poem care sunt eu. Inefabil. Imaterial. Un poem care mâine nu va mai fi… fizic, ci doar scrijelit pe o pânză a timpului.  Scriu, scriu, aşa cum respir, aşa cum Nichita scria dictând Dorei dorurile durerilor lui, respirările lui… Scrisul meu nu este decât o boare, o inexistenţă ce doreşte să zboare… Continuă să citești

Mircea DRĂGĂNESCU – Alte oglinzi de nisip

Mircea_Drăgănescu

1.Astăzi am stat la Târgoviște
cu o parte din poeţii cetăţii discutând
despre poezie şi proză
despre poezia erotică şi proza onirică…
în toiul discuţiei o adiere de gheaţă
mi-a amintit că lipseşte ceva
sau mai degrabă că la masa noastră
din barul ” La Vera ” este prezentă
absenţa lui George pe care
zilele trecute tocmai îl întâlnisem
pe la Dealu Mare, mergând agale
purtându-şi semeţ barbişonul
şi zâmbetul lui zeflemist
cum o mai duci bătrâne cu viaţa
l-am întrebat… Continuă să citești

Mircea DRĂGĂNESCU – Alte oglinzi de nisip

Mircea_Drăgănescu

Am jurat
că nu voi mai scrie poezii,
şi chiar această postare nu este o poezie
pentru că, nu, o poezie este ceva frumos, sublim chiar…
iar ceea ce vreau eu să vă spun este ceva trist
despre cei care urmează să nu mai aibă nici o speranţă,
despre pensionari, a căror ultimă zare….
e moartea…!!!! Continuă să citești