Arhive categorii: Mircea DRĂGĂNESCU

Mircea DRĂGĂNESCU – Arhivă sentimentală

Mircea_Drăgănescu1.Mama mare Ioana, fostă baron din Găleteni mă priveşte blând şi îmi spune să am răbdare că şi ea în preajma Prejbii Poieni a avut răbdare când a fost nevoită să fugă de prigoana celor pe care îi botezase şi cununase şi care atunci s-au năpustit în conacul unde avuseseră parte de conacul de la sfârşitul secerişului şi culesului toamnei… parte în parte cum nu vor mai fi avut parte de la cap….Mama mare se plimbă prin curtea din Titu şi acum după ce de atâta timp a murit. Se plimbă prin creierul meu… Continuă să citești

Mircea DRĂGĂNESCU – Alte oglinzi de nisip

Mircea_Drăgănescu

1.

a lu chinică

era tata băiatul firav
a lui drăgănescu ce avea
prăvălie cu de toate, coloniale,
făină, zahăr, cuie, cherestea şi ţuică
de prună… din Gratia
şi pentru că nu era zdravăn la muncă
l-a dat la carte la Mihai Viteazu
de de unde făcând Dreptul
a ajuns avocatul săracilor…!!! Continuă să citești

Mircea DRĂGĂNESCU – Arhivă sentimentală

Mircea_Drăgănescu1.Şi mă cutremur, cum oameni fără coloană vertebrală, vor să acceadă la funcţii, cum oameni fără nici un fel de pregătire vor să ocupe funcţii de reprezentare pentru oameni fără nici un fel de pretenţii şi pregătire…

2.Nu gândesc la evadare, mă gândesc la implicare într-un proiect al Titului tradiţional, patriarhal, fără „venetici”, fără „alogeni „, fără oameni fără nici un Dumnezeu, care să ne dicteze, care să ne impună regulile lor imunde în spaţiul restrâns al oraşului, sau al gării Titului unde au scoborât regi şi regine şi scriitori de renume….Mă cutremur când văd degradarea morală a oraşului meu… Continuă să citești

Mircea DRĂGĂNESCU – Arhivă sentimentală

Mircea_Drăgănescu1.De ce sunt mândru că am fost profesor (gânduri dintr-un posibil jurnal)… 1 septembrie 2016, începutul unui nou an şcolar. Colegii încep activitatea. Eu mă duc la Târgovişte la Casa de pensie pentru recalculare. Din fereastra maxi-taxiului mă privesc doi ochi albaştri. Mă urc şi Tinica, o fostă elevă mă invită pe o canapea alături.. „Ce mai faceţi domn profesor, vă mai aduceţi aminte de mine?”  Cum să nu îi răspund, plonjând în răstimpul celor 20 de ani de când nu   ne-am mai văzut… O oră de filosofie despre fericire şi un răspuns… impertinent, inocent al Tinicăi… Continuă să citești

Mircea DRĂGĂNESCU – Alte oglinzi de nisip

Mircea_Drăgănescu

1.

Ai spus

că te vei rătăci, rătăci
când eu nu voi mai fi
te vei rătăci, rătăci
în apartamentul de
trei camere
când eu nu voi mai fi..
am să-ţi las un fir
o poezie poate ce te va scoate
din încurcătură
şi vei fi pe tărâm sigur…
eu ţărm de granit neclintit
în bătaia vănturilor, valurilor,
vănturilor valurilor… Continuă să citești

Mircea DRĂGĂNESCU – Arhivă sentimentală

Mircea_DrăgănescuArheologie…

Cotrobăind prin hârtii, pentru a găsi o mărturie a unei delaţiuni de la CNSAS, am dat peste o… poezie a tatălui meu pe care nu o băgasem în seamă, şi despre  care acum cred că este… un semn. Iată-l:

Mergând încet pe drumul cenuşiu
Credeam că fum eu aş putea să fiu
Gândeam că-n ceaţă aş putea să mă transform
Şi-aşa împrăştiat eu aş putea să dorm… Continuă să citești

Mircea DRĂGĂNESCU – Arhivă sentimentală; Aprilie 2012…

Mircea_DrăgănescuTitu moare! O localitate se stinge în momentul când își uită istoria, când devine abulic. Una dintre casele de referință din Titu este pe cale să devină istorie, să fie demolată de cei care se vor ca și alte personaje sinistre ”ctitori de nimic”, de kitschuri. Este vorba de casa familiei Săvulescu, familie de vechi și valoroși cărturari, devenită prin moartea doamnei Săvulescu, Protoieria Titu. Familia Săvulescu este emblematică pentru Titu, pentru titenii autentici, iar nu pentru veneticii care vor să o dărâme. Continuă să citești