Ochi

Suntem lucrări de artă. Suntem lucrări de artă unice şi avem două dovezi pentru a demonstra că această teorie este reală şi valabilă. Ochiul drept şi ochiul stâng.

Zi de zi ne privim în oglindă, dimineaţă de dimineaţă ne clătim faţa cu apă rece, an de an creştem sau îmbătrânim, iar ei devin din ce în ce mai adânci. Mări, deşerturi, ceruri, câmpii, abisuri. Continuă să citești →

Orbitând prin universurile altora

În lumea aceasta se vorbeşte despre trei mari dependenţe pe care oamenii le au: tutunul, alcoolul şi cafeaua. Bineînţeles că există şi drogul, dar aici e vorba de substanţele acelea ,,mai legale”. De fapt, nu ştiu dacă să le numesc substanţe din moment ce dependenţa căreia nu i se face atâta publicitate (deşi este cea mai puternică) este dependenţa de un alt om. Continuă să citești →

Mereu mă întreb ce sunt. Mereu mă gândesc la un răspuns cât mai filosofic. Dar nu ştiu de ce fac asta când răspunsul e logic şi clar ca lumina zilei.

Sunt un adolescent.

Da, sunt fiinţa aia care nu e nici copil şi nici adult, dar se comportă des ca una din astea două. Sunt specia aceea de om care e împotriva oricărei reguli şi care vrea mereu să iasă din mulţime. Sunt cel căruia nu-i convine niciodată ce spun părinţii şi se ceartă cu ei tot timpul. Continuă să citești →

În timp ce citeşti asta, ascultă pe fundal Glass Animals Youth…

Sunt unii oameni în lumea asta pentru care ai face orice. Sunt unii pentru care ţi-ai risca viaţa. Şi unii pentru care ai muri. Toţi avem măcar pe cineva pentru care ne-am sacrifica. Suntem oameni şi cele mai mari vicii ale noastre sunt alţi oameni. Creştem unii printre alţii, trăim unii alături de ceilalţi şi murim unii după alţii. Aşa merge viaţa, ăsta-i sensul ei. Continuă să citești →

Chiar, de ce o facem? Nu e o regulă sau ceva de genul acesta… Nu e ceva logic. Nu ne obligă nimeni, nu ne spune nimeni că aşa trebuie. Nu ne impunem să o facem. Se întâmplă şi asta e, vrei nu vrei, acum ai un crush pe cineva. Continuă să citești →

„Dacă citeşti această scrisoare se presupune că ai devenit adolescent. Cred ca ai aflat multe despre această lume în tot acest timp, şi mai ales, despre oameni. Dar încă ești foarte tânăr, copile. Viaţa abia de acum începe cu adevărat. Ştii, de fapt, nici nu îţi dai seama când ea începe şi când se termină. Diferă de la om la om, de la animal la animal, de la pom la pom şi tot aşa. Tu trebuie să înţelegi că, indiferent cum viaţa ta îşi va rula firul, fiecare clipă trebuie trăită. Noi, oamenii, facem greşeala  de a regreta. Nimic nu trebuie regretat. Nicio greşeală, nicio alegere. Acum eşti cine eşti datorită acţiunilor tale din trecut. Regreţi cine ai ajuns? Dacă da, opreşte-te din a mai face asta şi încearcă să te schimbi. Dacă nu regreţi, observă cum tot ceea ce tu ai numit în trecut ,,greşeală” a contribuit la ceva bun. Continuă să citești →

Mă plimbam într-o zi prin pădure, printre copaci şi mă gândeam de ce mă aflu eu acolo. Nu, nu ştiam ce căutam. De fapt, cred că cineva mă căuta pe mine pentru că, în secunda următoare, a apărut în faţa mea o siluetă albă care arăta ca un om, doar că nu avea mâini şi nici picioare, ce să mai zic de faţă. Cred că plutea.

Am simţit o nevoie nebunească să îi dau un pumn ca să văd cum reacţionează. Nu ştiu de ce, dar în momentul în care am ridicat braţul gata să lovesc, s-a deschis sub mine pământul şi, la propriu, am căzut în el. Am înjurat silueta şi am urlat la ea spunându-i că, nu am de gând să mă transform într-o Alice în Ţara Minunilor, deşi, recunosc, ar fi fost interesantă o aventură de genul. Continuă să citești →

Nu cred că există acest cuvânt, însă îl inventez eu acum. Am tot căutat ceva care să îmi arate că există o relaţie între fiecare fiinţă, materie, loc de pe acest pământ, dar degeaba. Asemenea unei inflexiuni, omenirea şi-a schimbat repede cursul existenţei, poate prea brusc pentru ca toţi să se adapteze la o schimbare majoră. Eu cred că în acel punct a avut loc fisura. Nu ştiu ,,când”, mai exact, s-a întâmplat, dar nu a fost demult. Poate după Era Glaciară sau după Primul Război Mondial, undeva pe acolo, oricum. Ideea este că atunci s-au pierdut multe conexiuni, poate chiar toate. Continuă să citești →

,,Nu trebuie să te iei după tot ce spune ea; fetele nu zic mereu ceea ce cred cu adevărat,  ele pretind că sunt nişte mistere şi aşteaptă să fie rezolvate.”

Într-adevăr, printre marile mistere ale lumii se află şi fetele, undeva, poate, prin top 3, după mitul extratereştrilor şi ,,ce se întâmplă după ce murim?”  Nu sunt un mare detectiv, dar se observă din avion faptul că fetele sunt complicate, însă ele reprezintă acel gen de mister pe care încerci să-l rezolvi iar şi iar, însă tot nu-ţi iese. Pur şi simplu, când crezi că ai aflat totul despre fete, parcă se actualizează toate simultan şi tu, nefiind aşa de performant ca ele, încerci să faci un update. Dar, ca la iPhone, cu cât faci mai multe update-uri, cu atât mergi mai prost. Continuă să citești →

Cel mai bine mă simt când sunt nervos şi scriu. Şi nu scriu chestii triste neapărat, acesta e stilul meu. Fiecare scriitor şi-l conturează cum vrea el. Eu pe acesta îl aleg cel mai des. Acesta a fost un fel de avertisment pentru ceea ce urmează. 

Este ora 00: 47 într-un mic orăşel din Texas. Se presupune că cei mai mulţi dintre locuitori dorm. Teoretic. Practic, tipul ăsta deghizat în clovn tocmai ce împrăştie benzină prin tot orăşelul. După ce se asigură că a împrăştiat combustibilul în zonele cele mai importante, aprinde un chibrit, îl aruncă în benzină, iar orăşelul ia foc. Clovnul începe să  râdă când locatarii încep să strige după ajutor, mistuiţi de flăcări. Apoi, se duce către o maşină, o deschide şi porneşte. Maşina explodează împrăştiind resturi de clovn peste tot.  Capul clovnului aterizează undeva prin Cehia, un deget de la mâna stângă prin Guatemala, ficatul prin Siria şi tot aşa. Continuă să citești →