Sabyn Alexandru RUSU – Zona de război

Sabyn_RusuCel mai bine mă simt când sunt nervos şi scriu. Şi nu scriu chestii triste neapărat, acesta e stilul meu. Fiecare scriitor şi-l conturează cum vrea el. Eu pe acesta îl aleg cel mai des. Acesta a fost un fel de avertisment pentru ceea ce urmează. 

Este ora 00: 47 într-un mic orăşel din Texas. Se presupune că cei mai mulţi dintre locuitori dorm. Teoretic. Practic, tipul ăsta deghizat în clovn tocmai ce împrăştie benzină prin tot orăşelul. După ce se asigură că a împrăştiat combustibilul în zonele cele mai importante, aprinde un chibrit, îl aruncă în benzină, iar orăşelul ia foc. Clovnul începe să  râdă când locatarii încep să strige după ajutor, mistuiţi de flăcări. Apoi, se duce către o maşină, o deschide şi porneşte. Maşina explodează împrăştiind resturi de clovn peste tot.  Capul clovnului aterizează undeva prin Cehia, un deget de la mâna stângă prin Guatemala, ficatul prin Siria şi tot aşa.

Toate aceste părţi ale corpului său explodează în acelaşi timp şi aruncă întreg Pământul în aer. Miliarde peste miliarde de bucăţi din el se împrăştie prin galaxie, producând explozii uriaşe. Toate planetele se sparg ca nişte baloane. Galaxia e umplută de resturi planetare şi, din dezgust, ea vomită tot prin Univers. Stelele, scârbite, încep să pocnească gâdilând stomacul Universului care râde atât de tare, încât zdruncină tot ce se află în interiorul său. Nimic nu mai este la locul său, totul devine un haos. Universul capătă margini datorită acestor evenimente în lanţ şi, fiind nemulţumit că nu mai este infinit, decide să se autodistrugă.

Cum? Nu se ştie. Se ştie, în schimb, că aşa se comportă mintea mea când sunt îndrăgostit. Fiecare explozie reprezintă gândurile mele. Fiecare doreşte să iasă la suprafaţă, numai că  această resincronizare mă destabilizează pe mine şi aleg să adorm. Doar că nu am somn. Mă mut de pe-o parte pe alta şi cad din pat, însă nu mă lovesc de podea pentru că în camera mea e un întreg Univers, cu totul diferit de cel adevărat.

Aşadar, mă trezesc înotând prin propria minte, căutând o scăpare, ştiind că, însă, nu am niciuna. Şi prin această dragoste, nu mă refer, neapărat, la cineva anume. Nu le am cu romantismele. Sau poate, nu acum. Prin această dragoste mă refer la viaţă. Mă refer  la faptul că, nu trebuie să laşi niciodată un clovn să dea foc la un oraş, deoarece, uite la ce se poate ajunge. La dragoste, la un drog de care nu poţi scăpa… Îl poţi lua cu mai multe persoane sau singur. Oricum ai face, devii dependent, nu ai cum să scapi, aşa cred …

Ce tot încerc eu să zic e că trebuie să eviţi aceste zone ale minţii, pe care eu tocmai ce le-am accesat. Acestea care duc direct la ,,iubire”.  Evită-le, pentru că, odată conectat, nu mai poţi să te deconectezi. Nu e ca la celelalte reţele de socializare. E ceva mai complicat.

SABYN ALEXANDRU RUSU e în clasa a IX-a, e un tânăr romantic și visător și este prietenul nostru, junior la „Cultura de sâmbătă”…