ÎNTREABĂ-MĂ…

 

Îmbracă-mă, dezbracă-mă,

cu gândul, cu visul neclar,

biblioteci de cuvinte mă acoperă

când foile rupte cad,

sub pași șovăielnici refacem

scenariul prost scris,

când gândul dintâi încălzește privirea.

Acoperă-mă pagină cu pagină,

vorbe nespuse îmi croiesc

veșmântul cu parfumul păstrat

doar pentru mine.

Vindecă-mi încet, răni obosite de așteptare,

netezește tandru urma unui sărut așteptat

și scrie rânduri drepte

pe cartea deschisă din suflet.

Senzuala dorință acoperă coperta

poveștii rescrise uitată pe noptiera dimineților

care-mi sparg privirea cu gând nedecis.

Atunci, întreabă-mă de început

sau sfârșit de rând.

 

 

Pot să fiu perfectă

 

Perfectă, nu pot să fiu,

poate carte deschisă la o literă

mărginită într-o zi tristă.

Nu pot să fiu dorința rostită

acoperită cu așteptare tainică,

nu pot să fiu tandrețea lipsă

din nopțile de vară, neconsumate dorințe.

Nu pot să fiu ce nu vrei tu să fiu.

Perfectă, de-mi ceri,

pot să fiu, dimineața clară,

după noaptea tenebrelor,

îmbrățișare suavă și caldă

la capăt de drum,

început și sfârșit de gând

rostit în gând,

pătimașă dorință nerecunoscută

a începutului.

Pot să fiu ce îmi este teamă

că pot,

perfectă.