Cine nu a avut șansa de a-l cunoaște pe NICHITA, sau cine nu se ostenește măcar să-i citească versurile, nu va ști niciodată că îngerii există cu adevărat și că uneori ei sunt chiar în preajma noastră…

Gheorghe  Tomozei redă o mică anecdotă cu Nichita în albumul memorial apărut la Editura „Viaţa Românească ” în anul 1984:  cineva l-a supărat, un scriitor care nu e chiar scriitor ci mai degrabă un trăitor în Mercedes,  somptuos automobil despre care  Nichita pretinde, călcând  proverbul precum că ulciorul nu Mercedes la apă.

– Lasă-l, bre, zic .

Nichita: îl las.

– Vai de capul lui, zic.

Nichita: Ascultă-ncoa, bătrâne: ăsta o să fie toată viaţa ministru, da ` noi o să fim poeţi toată moartea ! „

Anecdota este dureros de reală. Cu  zâmbetul pe buze poetul a intrat în eternitate, împăcat cu sine, cu fiinţa sa, cu rana lumii.

CONSTANTIN VAENI  este un mare regizor al cinematografiei naționale, un poet al secvențelor și un maestru al dialogului interior, așa cum s-a scris, un drumeț în calea lupilor de ieri și de azi…