MAI VECHE – Cu doi ani în urmă,  am citit că 11 decembrie 2013 a fost ultima zi pentru următorii 90 de ani când data a fost formată din trei numere consecutive. Această zi a fost marcată în moduri diverse în întreaga lume. În S.U.A, circa 3.000 de cupluri şi-au propus să se căsătorească în acea zi, comparativ cu cele 371 de nunţi din 2012, în aceeaşi zi. Un profesor de matematică din Redwood City, California, pe nume Ron Gordon, a oferit un premiu de 1.112, 13 dolari pentru cel care născoceşte cea mai neobişnuită modalitate de a celebra această zi… „O asemenea secvenţă nu se va mai întâmpla în acest secol. Zilele acestea sunt precum cometele în calendar. Le tot aştepţi, îţi luminează ziua, apoi poc! – dispar”, a spus bărbatul pasionat de numere. 11… 12… 13…  Zici că-i vorba de titlul unui film, premiat în urmă cu câțiva ani la Cannes! Dar am constatat, cu mare mirare, că niciun „clarvăzător” sau o „clarvăzătoare” n-a mai „prevăzut” cu acea ocazie – a lui 11… 12… 13…, nici că urma să ne cadă în cap … asteroidul, nici ca ne-ar fi măturat curtea vreo cometă, nici măcar vreo chestie cu răsturnarea polilor magnetici. Sau măcar altceva, așa, de doi poli… Nimic… Cum spuneam și altădată, dacă n-ați avut destule jucării în copilărie, puteți să recuperați acum… E plină piața de „chinezării” de tot felul, nu doar de cioace „calendaristice”… Iar pentru „leapșa” sau „de-a v-ați ascunselea”, pentru „țăranul e pe câmp”, sau pentru „șotron” primăriile încă nu amendează pe nimeni… Încercați, sunt jocuri tot pe… numărate…

A FOST ODATĂ CA NICIODATĂ – Din fericire marele regizor român, de teatru și de film, Liviu Ciulei, n-a intrat încă în malaxorul culturnicilor semidocți, sfertodocți și-al imbecililor care, și după mai bine de 1/4 de secol, o țin așa, ca gaia-mațul, să „înfiereze” cu o „mânie”  căreia azi îi putem spune fără să greșim  „proletar-capitalistă”, ceea ce alte minți bolnave au numit  „deșertul cultural” de dinainte de ’89! Păi ce faceți, măi… armata lui Papuc din „presa liberă”, dormiți?  Cum de încă nu v-ați repezit și la beregata lui Liviu Ciulei? Hai, șo pe el!  Că doar a trăit și a creat în plin „deșert cultural”, adică în „comunism”, asemenea foarte multor altor mari artiști români ai acelor vremuri, regizori excepționali de teatru și de filme – de filme adevărate -, mari actori de teatru și de filme – de filme adevărate -, mari scriitori, mari poeți ( să vă dau nume? ),  mari compozitori, mari interpreți, mari artiști plastici ( să vă dau nume? ). Oricum, cred că vi le-aș da degeaba, pentru cât de superficiali și de inculți sunteți și pentru că oricum azi nu prea mai e loc sub soare de „valorile” cu care tot încercați voi, dându-vă de ceasul morții prin ziare tabloide și prin tot felul de emisiuni „culturale” și de „știri” TV, care de care mai sleite, să împuiați, tot fără rușine, capul oamenilor…

CONSTANTIN VAENI  este un mare regizor al cinematografiei naționale, un poet al secvențelor și un maestru al dialogului interior, așa cum s-a scris, un drumeț în calea lupilor de ieri și de azi…