Nu cred ca e cineva dintre dumneavoastră care nu folosește tot mai des telecomanda, mai ales începând cu ora de seara la care iese cucu din colivie ca să ne cânte a paguba… Numai că pe oricare canal de televiziune cauți, tot peste cuc dai, dar și peste cam aceeași faună inteligentă și doctă, de serviciu pe toate canalele pădurii audiovizualului românesc, care într-o hărmălaie generală aproape asurzitoare îl comentează pe cuc pe diferite „voci”, traducându-ne în cuvinte „sensurile” adânci ale sunetelor scoase de biata pasăre singuratică.

Dar asta nu-i nimic, pentru că nici până târziu în noapte, până spre dimineață nu scăpăm de cuc, datorită „bis-urilor” pe care televiziunile ni le oferă ca la balamuc, adică a reluărilor, a „citatelor” din cântecul cucului, a „fragmentelor” redifuzate, precum și a „întrebărilor” și-a „nedumeririlor” exprimate de către diversele codobaturi și de către diverșii cocostârci de prin studiouri, cu privire la cele cântate de cuc cu puțină vreme în urmă.

Așa că. folosind adineauri din nou telecomanda, în speranța că voi găsi totuși scăpare, am dat peste… filme turcești. Oricum, altceva! Măcar astea sunt cu… magnificul!

CONSTANTIN VAENI este un mare regizor al cinematografiei naționale, un poet al secvențelor și un maestru al dialogului interior, așa cum s-a scris, un drumeț în calea lupilor de ieri și de azi…