PICTORI ROMÂNI PARTICIPANŢI OFICIALI LA RĂZBOIUL

DE INDEPENDENŢĂ 1877-1878

După implicarea României în războiul din Balcani împotriva Imperiului Otoman, la sugestia lui Carol Davila, primul ministru I.C. Brătianu, a solicitat un grup de pictori români care să însoţească trupele române pentru a surprinde imagini ale luptelor purtate de trupele româneşti, imagini ce urmau, în intenţia autorităţilor, să fie folosite de ziarele româneşti. Grupul era alcătuit din cei mai reprezentativi pictori din acea perioadă, care aveau legături mai mult sau puţin cu iniţiatorul respectivului grup, doctorul Carol Davilla. Cei patru artişti, erau: Nicolae Grigorescu, Carol Popp de Szathmary, Sava Henţia şi George Demetrescu Mirea. Odată plecaţi în vâltoarea frontului, cei patru pictori se pare că au fost ataşaţi la Marele Cartier General şi Ambulanţa Cartierului General, cu scopul precis de a surprinde imagini elocvente ale războiului din Balcani. Însă, în realitate, doar Sava Henţia şi George Demetrescu Mirea au fost ataşaţi pe lângă Ambulanţa Cartierului General, în timp ce Carol Szathmary, care era pictorul oficial al Curţii Regale, avea o situaţie privilegiată, însoţindu-l în permanenţă pe Carol I şi având contracte cu diferite gazete europene, furnizându-le acestora o parte din desenele sale, iar Nicolae Grigorescu, a fost în prima fază, ataşat pe lîngă Corpul de observaţie al generalului Lupu, din ordinul primului ministru, pentru ca ulterior, să treacă la Divizia a II-a a Corpului de operaţii, care îi plătea diurna de 1000 lei pe lună. De asemenea, diferit a fost şi traseul urmat pe front de către cei patru artişti: pe Nicolae Grigorescu îl întâlnim în tabăra de la Calafat între 14 iulie-11 august 1877, în octombrie, la Verbica, urmând – după spusele dr. C. I. Istrati – toată campania de la Plevna, deşi după cum el însuşi mărturiseşte, nu a fost la Smîrdan.

Pictorul curţii, Carol Popp de Szathmary, s-a aflat în Bucureşti cu ocazia defilării trupelor ruse, apoi în lagărul de la Calafat, la 1 iulie 1877 la Zimnicea, la 31 august e la Plevna, la 15 octombrie la Nicopole, iar de la 6 noiembrie pînă la sfîrşitul anului s-a aflat la Griviţa, perioadă în care Szathmary a executat diferite portrete ale principelui Carol I. Datorită infirmităţii de care suferea, pe Sava Henţia îl descoperim în spatele frontului, departe de operaţiunile militare, la Turnu Măgurele, Calafat, Corabia, Nicopole şi la Ghighiu.

George Demetrescu Mirea, a fost pictorul din grupul celor patru, care datorită obţinerii unei burse în străinătate, s-a aflat cel mai puţin pe front între lunile septembrie şi octombrie 1877, trecând prin Poiana, Calafat, Cazanele Dunării, Nicopole, Plevna şi Vidin, unde se pare că i-a realizat portretului lui I.C.Brătianu. În acest context al traseelor urmate de către cei patru, se poate stabili şi specificul creaţiilor artistice realizate de către aceştia: Nicolae Grigorescu a fost pictorul soldaţilor, Carol Szathmary a reprezentat agitaţia marilor comandamente, Sava Henţia a fost pictorul bivuacurilor, iar George Demetrescu Mirea a însemnat pictorul taberelor sanitare. Despre Nicolae Grigorescu, căruia îi datorăm cele mai multe creaţii din războiul de independenţă dintre cei patru (aproximativ 2000 de schiţe), Alexandru Vlahuţă afirma laudativ: „El era acolo, în ceasurile acelea de scrâşnire, un glas al istoriei, un trimis ce avea să vadă într-o clipită şi pentru toţi ceea ce nu se putea vedea decât o singură dată în toată întunecata nemărginire a timpului, să vadă profund cu ochii pe care moartea nu-i închide şi să spună veacurilor viitoare ce a văzut”. În plus, aşa cum reiese tot din spusele lui Vlahuţă, marele Nicolae Grigorescu, solicitase să plece pe front cu scopul de a se afla cât mai aproape de soldaţii români şi de marile încrâncenări armate: ,,În rând cu soldaţii, înfruntând moartea, a privit de aproape atrocităţile războiului, a înţeles cine sunt adevăraţii eroi şi lor le-a închinat toată iubirea şi admiraţia, pe ei mai ales i-a nemurit în puternica lui operă-cea mai mişcătoare epopee a vitejiei neamului nostru”.

Cei patru au avut şi formaţii artistice diferite : Nicolae Grigorescu, trecuse prin şcoala iconarilor români a primei jumătăţi a secolului al XIX-lea, dar şi prin marea pictură franceză a secolului al XIX-lea, Carol Szathmary era format la şcoala desenului austriac a lui Peter Fendi şi Johann Treml, cu anumite influenţe din şcoala de la Düselldorf, Sava Henţia se formase la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, iar George Demetrescu Mirea se formase la Școala Academică din Bucureşti a lui Tattarescu şi Theodor Aman.

Dintre operele semnificative ale lui Nicolae Grigorescu dedicate războiului de independenţă, amintim pe acelea având ca tematică viaţa cotidiană în tabăra de la Calafat şi dulciurile de artilerie de peste Dunăre, Împăratul Rusiei la Comandamentul de campanie şi o căruţă cu provient străbătînd drumurile gloduroase, pe domnitor într-o convorbire cu colonelul Novitski şi un soldat pe capra unei trăsuri, casa unde a fost luat prizonier Osman Paşa şi un turc fumînd pipă, schiţele redutelor Griviţa şi Rahova, dar de departe, opera fundamentală a lui Nicolae Grigorescu o reprezintă Atacul de la Smârdan.

Ca fotograf, Carol Pop Szathmary (1812-1887), a realizat un album intitulat Suvenir din Resbelul 1877-1878, în care sunt reunite majoritatea fotografiilor realizate de el cu o cameră obscură, dar şi de către alţi doi fotografi aflaţi şi ei pe front , Franz Duschek şi Andreas D.Reiser. Încă din primele etape ale războiului ruso-româno-turc din 1877-1878, Carol Pop Szathmary a colaborat cu revista germană ,,Illustrirte Zeitung”, furnizându-i acesteia diferite lucrări ale sale, care reprezintă, în esenţă, contribuţia românească la îmbogăţirea iconografiei războiului. Dintre lucrările lui Szathmary publicate în revista germană, amintim : Trecerea ruşilor peste Dunăre la Zimnicea în noaptea de 27 iunie, Focul din Giurgiu şi Rusciuk din noaptea de 27 spre 28 iunie, O stradă din Giurgiu în timpul bombardamentului, Bătălia de la Plevna din 30 iulie, Ceremonia sfinţirii podului peste Dunăre de la Corabia de către episcopul de Râmnic în prezenţa prinţului Carol al României, Străduţa din Târnovo, Vedete turceşti în pasul Elena din Balcani, Luarea cu asalt a redutei Griviţa în faţa Plevnei de către români, Bătălia de la Lovcea, Podul peste Dunăre la Nicopole. Colaborând pentru aceeaşi gazetă ,,Illustrirte Zeitung”, şi având preocupări asemănătoare în documentarismul de război, Carol Pop Szathmary şi Mathes Koenen, au semnat spre sfârşitul conflictului din Balcani, un contract de colaborare, care se află la Cabinetul de Manuscrise al Bibliotecii Academiei Române. Din această conlucrare, au rezultat patru opere deosebite: Cucerirea Rahovei, Intrarea ruşilor în Plevna, O stradă din Plevna în a treia zi după predare şi Familii turceşti pribegind în câmpia Plevnei. O altă lucrare executată de către cei doi în baza contractului de colaborare, intitulată Oraşul Plevna văzut de pe drumul spre Lovcea (privind spre nord), avea să fie publicată în paginile revistei londoneze ,,The Illustrated London News”. Ca pictor, Szathmary a surprins în primul rând ipostaze cu principele Carol I, din care amintim: Carol I călare, Carol I în tranşee, Carol I pe front, Carol I în Bulgaria, Intrarea trupelor române în Plevna, Cartierul Măriei Sale Domnitorului la Poradim.

Înainte de a pleca pe front, Inspectorul general al Secţiei sanitare a armatei Carol Davila i-a dat lui Sava Henția, următoarea recomandare: „Domnului Hintzea Savu profesor de desen la azilul Elena Doamna şi Şcoala Secundară de Fete din Bucureşti este ataşat la ambulanţa Marelui Cartier General pe tot timpul războiului […], toţi care vor fi în relaţiune cu domnul Hintzea să ştie că Dumnealui suferă de surditate aproape completă şi pune o oarecare greutate în relaţiile sale”.

Dintre operele lui Sava Henţia (1848-1904), menţionăm pe acelea care ilustrează scene din ţară înainte de trecerea Dunării de către armatele române, scene din campania din Bulgaria, ,,O familie ţărancă (ţărănească) vizitând pe fiii lor în lagărul Calafat”, „La Corabia, români jucând”, „Trecerea Dunării la Corabia”, „Artileria română la Calafat sau Nicopole”, convoaie militare pe Dunăre. De asemenea, în jurnalul său a surprins etape din deplasarea şi aprovizionarea trupelor (Bacuri trecând Dunărea pe la Corabia, Podul român de la Corabia, Transport de provizii pe front, Telegraf de campanie), elemente definitorii ale vieţii pe front în timpul perioadelor de calm dintre cele două tabere adverse (Ziua de sâmbătă în lagărul de la Calafat), detalii ale peisajelor zonelor străbătute (La Corabia, Nicopole), aspecte din viaţa ţăranilor bulgari (O familie de bulgari în faţa casei), dar şi scene inedite (Turc fumând narghilea).

Deşi era cel mai tânăr din grupul celor patru, George Demetrescu Mirea (1852-1934), a realizat o serie de opere importante, reunite într-un album intitulat ,,40 de schiţe din campania 1877-1878”, dintre care merită a fi citate: „Dorobanţul în atac”, ,,Toboşarul”, ,,Sanitarul”, ,,Militar cu raniţă”, ,, În faţa Vidinului”, ,,Vederi din Nicopole”, ,,Interior de infirmerie”, portretele lui I. C. Brătianu în faţa Vidinului şi cel al dr. Carol Davila, însă, cea mai importantă lucrare a sa definitivată în 1889, este tabloul realizat în mari dimensiuni ,, Bătălia de la Smârdan”.

CORNEL MĂRCULESCU este doctor în istorie și, desigur, absolvent de „Carabellă” târgovișteană…