Ziua de 15 martie 44 î.e.n. a reprezentat o bornă în istoria de până atunci a Europei şi, dacă privim în perspectivă, chiar a lumii. Era ziua în care cel ce dusese Republica Romană pe culmile puterii era asasinat de o gloată de senatori sub îndrumarea fiului adoptiv al lui Caesar, Marcus Iunius Brutus. Moartea lui Caesar a fost privită cu ochi răi de plebei, iar criminalii au fost nevoiţi să  părăsească Roma la scurt timp după asasinat.

Apropiaţii lui Caesar, generalul Marc Antoniu şi un alt fiu adoptiv, Caius Octavian, au format în anul 43 î.e.n. al doilea triumvirat al Republicii Romane, împreună cu Lepidus.  Forțele adunate ale celor 3 triumviri erau de temut, iar răsculații conduși de Brutus au fost fugăriți până în Grecia, unde la Phillippi s-a dat bătălia decisivă. Răsculații au fost zdrobiți, iar Brutus, ucis cu brutalitate de Marc Antoniu .

Republica trebuia să fie împărțită între cei trei salvatori, iar cel care a făcut împărțirea, deși era cel mai tânăr dintre ei, a fost Octavian. Era de departe cel mai capabil și cel mai înțelept, ura să se lupte și se baza pe diplomație și viclenie în rezolvarea problemelor. Opusul său era Marc Antoniu, un general fără de seamăn, dar fără pregătire diplomatică, fără talent în chestiunile politice .

Împărțirea a fost făcută astfel: Octavian rămânea cu Roma și cu teritoriile din Vest, Marc Antoniu primea Egiptul și teritoriile estice, iar Lepidus primea Africa (Maroc, Tunisia, Libia). Dar Marc Antoniu nu a mai fost interesat decât de glorie personală, odată cu ajungerea în Alexandria condusă de desfrânata regină Cleopatra. Aflat sub influența acesteia, Marc Antoniu va suspenda transporturile cu grâne spre Roma, provocând o foamete dezastruoasă în capitala Republicii. Acesta a fost motivul pe care Octavian l-a folosit ca să pornească un război de mult plănuit împotriva Egiptului și a lui Antoniu.

Bătălia de la Actium din 30 î.e.n. poate fi privită ca a doua parte a căderii Republicii, prima fiind asasinarea lui Caesar cu 14 ani în urmă. Flota egipteană a fost zdrobită de forțele lui Octavian conduse de cumnatul acestuia, Marcus Vipsanius Agrippa, iar Marc Antoniu, rănit grav în bătălie, și-a dat sufletul în brațele Cleopatrei, aceasta sinucigându-se apoi de durere. Octavian va transforma Egiptul în provincie romană pentru 400 de ani. La doar trei ani după aceasta, în 27 î.e.n., Octavian abolește învechita Republică, ce nu mai era în stare să guverneze prin instituțiile sale demodate un întreg continent. Astfel, odată cu încoronarea lui Octavian Augustus ca prim împărat roman, ia naștere un Imperiu ce se va întinde pe trei continente și va fi „tatăl” unei plenitudini de popoare .

Putem privi deci la actul mișelesc din 15 martie 44 î.e.n. doar ca la un asasinat din dorință de răzbunare? Nu, în opinia mea acel asasinat a pus în mișcare o serie de evenimente ce au încheiat existența Republicii și au dat naștere mărețului Imperiu Roman. Astfel, Brutus și acoliții săi pot fi priviți în lumina istoriei ca oamenii ce au stat la baza nașterii Imperiului, laolaltă cu Octavian și Marc Antoniu.

 

Cristian BUTURUGĂ este elev în clasa a XI-a…