Acesta este orașul nostru, îl iubesc așa cum este, așa cum a fost, aici am învățat că lumea poate să fie și frumoasă și bună și înțeleaptă. Cândva, am bătut centrul vechi al orașului nostru, de la ceasornicăria lui DUDULEANU, până la alimentara lui ENACHE, am văzut sute de filme la POPULAR și la VICTORIA, m-am plimbat, emoționat, cu o fată pe străzile înguste și pline de farmec… Astăzi însă aș vrea să vă vorbesc despre un OM pe care îl respect foarte mult, pe care-l știu în orașul nostru dintotdeauna, care este un simbol al locurilor noastre și pe care îl cunosc zeci de generații ale Târgoviștei. Profesorul IOAN N. RADU… Campion mondial, dascăl de elită, profesor înțelept, conducător al școlii dâmbovițene… Este la fel de tânăr ca oricând. Revista ASTRONAUTICA pe care o lansează lunar vorbește, încă, lumii întregi despre orașul nostru. Inima lui bate, mai departe, alături de tinerii elevi de azi ai CARABELLEI, pe care știe să-i adune în jurul său și, cu sfială și respect, îi mulțumesc din acest colț de revistă pentru că există și pentru că vorbește lumii întregi despre orașul nostru. Publicăm, mai jos, un text de referință din bibliografia impresionantă a Domnului Profesor… Să trăiți încă mulți ani, Domnule Profesor! (Ionuț Cristache)
Ioan N. RADU
40 DE ANI DE LA APARIŢIA PRIMULUI DICŢIONAR ROMÂNESC DE ASTRONAUTICĂ
La începutul anului şcolar 1968-1969 s-a înfiinţat prima Societate cu profil de astronautică din ţara noastră, a elevilor şi profesorilor de la Liceul nu. 2 din Târgovişte, prin transformarea Cercului tehnic de astronautică şi rachetomodele. Societatea s-a dorit să funcţioneze la nivelul activităţilor extraşcolare din licee şi facultăţi. Un rol important, ca iniţiator şi prim organizator, l-a avut academicianul Elie Carafoli care, prin personalitatea sa, a înlăturat o serie de „neînţelegeri de naturi diferite”, privind apariţia Societăţii, cu activităţile ei de editare a revistei Astronautica şi introducere a rachetomodelismului în ţara noastră.
Pe lângă aceste activităţi practice, se organizau cercetări la nivelul posibilităţilor membrilor săi şi sesiuni de referate şi comunicări, toate sub egida „Şcoala şi Cosmosul”, marcând efortul depus de târgovişteni în domeniul popularizării astronauticii.
Un merit, în această iniţiativă, l-a avut directorul Liceului nr. 2 din Târgovişte, profesoara Ilinca Radu, care a obținut aprobările necesare, într-o perioadă în care activităţile extraşcolare erau atent diriguite spre tematicile cultural-educative ale societăţii socialiste.
O propunere îndelung dezbătută a fost elaborarea de către elevi şi profesori a unui dicţionar având ca temă cosmosul. Lucrarea, pe care noi am considerat-o ca fiind primul Dicţionar de astronautică din ţara noastră, a fost tipărită la Tipografia Târgovişte şi a apărut în două volume, ca numere ale revistei Astronautica:
“Dicţionar de astronautică”, volumul 1 (A-L), în 1974;
“Dicţionar de astronautică”, volumul 2 (L-X), în 1975.
Pentru o mai bună susţinere a acestei priorităţi, vom reda pasaje din articolul Câteva gânduri despre „Dicţionarul de astronautică”, semnat de prof. univ. Florica Dumitrescu, in revista Astronautica nr. 1-2, 1983. Articolul, în preambul, prezenta o frumoasă descriere a activităţii doamnei Florica Dumitrescu, realizată de prof. Gheorghe Petre Bârlea.
În articolul amintit, prof. univ. dr. Florica Dumitrescu arăta: „Acesta a fost iniţiat şi coordonat de entuziastul profesor Ioan N. Radu, ajutat de un colectiv de îndrumare şi de un colectiv de redactare şi selecţionare alcătuit în special din elevi (dacă am numărat bine, 23 !), la care s-au adăugat patru profesori (Ilinca Radu, Lucian Grigorescu, Lucian Penescu, Valeriu Stroescu), un student (Eugen Datculescu) şi un subinginer (Victor Donoiu).”
Autoarea mai scria: „Dicţionarul beneficiază de un excepţional „Cuvânt înainte” semnat de renumitul prof. acad. Elie Carafoli, unul dintre marii noştri cercetători în acest domeniu de pionierat, nu numai la noi în ţară, ci chiar în lume. Acad. Elie Carafoli atrage atenţia asupra priorităţii acestei iniţiative. Dicţionarul de astronautica (I, 1974′; II, 1975), fiind în acel moment primul din ţară. Evident, în aceste condiţii ale începutului, un început realmente insolit, şi dată fiind media de vârstă a autorilor — aşa cum am subliniat, în cea mai mare parte elevi — lucrarea are şi câteva mici scăderi inerente. De altfel, este prea bine ştiut că, în ştiinţă, lucrările poartă pecetea nu numai a cunoştinţelor şi a experienţei autorului / autorilor ei, ci şi aceea a timpului când au fost alcătuite. Din acest punct de vedere şi urmând îndemnul cuprins pe ultima filă a dicţionarului, în care cei care-1 citesc, consultă sau folosesc sânt invitaţi să-şi spună părerea despre el, ne propunem şi noi, în continuare, să facem câteva observaţii şi sugestii.”
Un alt dicţionar, elaborat de profesorii şi elevii Societăţii Astronautica, este ultimul apărut pe piaţa naţională, se intitulează „Mic dicţionar enciclopedic de astronautică”, concretizat la Editura LVS Crepuscul, cu ISBN: 973-8265-12-6, la Târgovişte, în anul 2003 şi care, cronologic, la nivel de ţară, se situa pe locul al patrulea. Apăruseră între timp alte două lucrări intitulate:
– Dicţionar de astronomie şi astronautică, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1977, coordonat de prof. dr. doc. Călin Popovici, sprijinit de un colectiv de 4 autori specializaţi pe anumite domenii;
– Dicţionar de astronautică, elaborat de colectivul de autori D. Andreescu, Gh. Diaconescu, E. Şerbănescu şi a apărut la Editura Albatros, Bucureşti, 1983.
„Mic dicţionar enciclopedic de astronautică”, editat la 30 de ani de la apariţia, în 1974, a primului Dicţionar de astronautică din ţara noastră, constituia o noutate în bibliografia românească de specialitate şi era onorat de o prefaţă semnată de Cosmonautul român Dumitru Dorin Prunariu , din care redăm câteva pasaje: „În acest dicţionar numărul de termeni – titlu a ajuns la aproape 3500, faţă de 1340, câţi avea ediţia din 1974. Sunt date câteva sute de definiţii, până la dimensiunile unor articole de revistă, există o bogată ilustrare, care cuprinde circa 280 de imagini (faţă de 96, câte avea ediţia din 1974), explicative ale unor noţiuni discutate. S-au revizuit unele definiţii vechi, au fost îmbogăţite şi aduse la zi altele, au fost incluse multe informaţii noi privind realizările din România, evident, încadrate în evoluţia internaţionala a domeniului. Toate acestea au presupus un mare efort de culegere a datelor din lucrările de specialitate (dicționare, istorii, tratate ştiinţifice, enciclopedii, publicaţii periodice) din ţară şi din străinătate. Efortul a fost cu atât mai vizibil, cu cât colectivul de redacţie a fost foarte tânăr”.
În final, eu doresc ca noi, oamenii de ieri, care mai suntem şi acum, să încercăm o întâlnire de reamintire şi de popularizare a realizărilor noastre şi să fim recunoscători acad. Elie Carafoli pentru idee şi îndemn, prof. Ilinca Radu, prof. Lucian Grigorescu, prof. Lucian Penescu, prof. Valeriu Stroescu, sing. Victor Donoiu, fostului student Eugen Datculescu, pentru colaborare şi coordonarea activităţii şi foştilor elevii: Abramescu Mariana, Bâncilă Anca, Delureanu Vasile, Dinescu Gertruda, Dumitrescu Eugen, Dumitrescu Dan, Ghenoiu Alexandru, Gardani Elena, Ionescu Luigi, Ionescu Nicolae, Irimescu Emilia, Jipa Dumitru, Mărgărit Marius, Măria Simion, Nadia Marinescu, Măria Lebădă, Măria Olteanu, Pieptea Aurel, Pletea Măria, Preda Constantin, Radu Luminiţa, Radu Marilena, Scărlătescu Ştefan, pentru voluntariatul lor în căutarea şi selecţionarea materialelor, convins fiind că a fost o frumoasă experienţă de viaţă.
De asemenea, mulţumesc prietenilor de la CULTURA DE SÂMBĂTĂ pentru găzduire şi îi rog să primească urările mele de cât mai multe apariţii, cu tematică variată şi conţinut substanţial.
Domnul profesor IOAN N. RADU e singurul campion mondial din istoria Târgoviștei, un pasionat cercetător în domeniul astronauticii, autorul unui număr impresionant de lucrări în domeniu, un spirit mereu tânăr și dascăl etern de Carabella…