Oamenii sunt frumoşi. Nu ştii niciodată ce se ascunde în spatele privirii lor, nu ştii ce poveşti de viaţă ascund buzele, nu ştii câte bătăi de inimă au rezonat cu altele, nu ştii unde vor să ajungă tălpile înlănţuite-n încălţări. Dar ştii că mintea poate ajunge acolo unde imaginaţia nu-şi poate atinge limitele. Limitele oamenilor nu există.

Te gândeşti la toate posibilităţile pe care ţi le oferă viaţa şi nu ştii ce să alegi. Dar singurul lucru pe care îl poţi alege este fericirea, este momentul ”acum”. Fără presupuneri, fără griji, doar „acum” şi bucuria de a trăi.

Oamenii trăiesc pentru a fi fericiţi, pentru a găsi adevărul şi frumosul în viaţă. El este pretutindeni. Este în lumina răsăritului, în aroma de lămâie a ceaiului de dimineaţă, în ochii unui copil care a început să descopere lumea, în acordurile unei melodii de la sfârşitul listei de redare, în zâmbetul ochilor unui prieten. Frumosul se naşte din iubirea de a trăi, din iubirea pentru viaţă.

Iubind viaţa care ţi-a fost dăruită iubeşti fiecare lucru care o compune, fiecare piesă din acest imens puzzle. Ajungi să descoperi micile plăceri şi să te bucuri de fiecare moment în parte. Nu e oare acesta felul cum trebuie să ne trăim viaţa, în bucurie şi mulţumire faţă de ceea ce avem? Şi dacă ai sta şi ai privi mai atent conturul piesei de puzzle care reprezintă ziua de astăzi, ţi-ai da şi tu seama că fericirea e sub ochii tăi, e în tine.

Am experimentat de curând ceva ce ar putea părea atât de banal la prima vedere şi anume hoinăreala într-o zi de sâmbătă, într-un „oraş de sâmbătă”…

„Sub soare,

Sub lumina unei calde după-amiezi,

Se plimbă

Porumbei cu aripi albe

Şi pestriţe,

Oameni albi, multicolori,

Îmbrăcaţi în linişte.

Peste străzi,

Peste un asfalt umbrit,

Mişună maşini şoptind

Sunet de motoare şi de artă.

E o mască a oraşului

Care uitase cum suna liniştea.

E o pictură a unui suflet

Care uitase fericirea.

E o melodie simplă

Care îşi pierduse notele.

Sub soare,

Sub un cer lipsit de nori,

Lipsit de griji,

Respiră aer de căldură

Un oraş de sâmbătă.”

(24.09.2016)

Mi-am dat atunci seama că frumosul există în spatele a orice lucru, dar trebuie doar să îl descoperim. Pentru că ne dorim o viaţă frumoasă, pentru că aspirăm la mai bine. Iar dacă reuşim să vedem lumea în simplitatea şi frumuseţea ei, vom ajunge să iubim fiecare secundă din viaţa noastră şi atunci vom fi cu adevărat fericiţi.

Nu vă pierdeţi timpul gândindu-vă la ghearele răutăţii care zgârie culorile. El nu curge înapoi.Partea superioară a machetei

Partea inferioară a machetei

CRISTINA  ANGHEL  este elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște…