Cristina ANGHEL – Un pahar cu vin

cristina_anghel

Imaginaţi-vă un pahar de sticlă în care turnaţi vin. Nu îl umpleţi decât pe jumătate. Ce vedeţi? Sunt sigură că toţi o să spuneţi „vinul pe care l-am turnat” şi nimeni nu se gândeşte la aerul care pluteşte deasupra lichidului, umplând jumătatea superioară a paharului. Aşadar, de ce în viaţă tindem să observăm doar jumătatea goală şi nu pe cea plină a „paharelor”? Trăim într-o lume scăldată în grijile materiale, cu o viziune mult prea concentrată pe aparenţe şi suntem gata oricând să atacăm un comportament, o idee, fără a lua în considerare aspectele pozitive. Şi e greşit. La ce bun să criticăm fiecare mişcare din jurul nostru, dacă suntem incapabili de a găsi scopul ei folositor? Cu siguranţă nu ne ajută cu nimic. Si pentru că această critică nu ne ajută cu nimic (doar la scăderea respectului pentru ceilalţi, în consecinţă, la creşterea egoismului), înseamnă că trebuie să fie exclusă din vieţile noastre. Pentru că aşa cum nu luăm în seamă aerul din pahar, aşa e mai bine să ne abatem atenţia de la toate aspectele negative ale lucrurilor.

Fiecare obiect, acţiune, iniţiativă, comportament are o rădăcina bună, pozitivă, şi trebuie să fim conştienţi de ea, înainte de a începe să judecăm ceva. Mai bine nu mai judecăm, pentru că şi noi vom fi judecaţi la rândul nostru. Privind întotdeauna vinul din pahar, vom observa „plinul” din viaţa noastră şi vom putea să ne bucurăm mai mult de el. Ceea ce vreau să vă spun este că trebuie să ne conturăm viaţa în jurul bunătăţii din lumea ce ne înconjoară şi să ne umplem minţile cu optimism, să fim convinşi că ceea ce ne propunem să facem se va îndeplini cu succes şi să spălăm gândurile noastre de ideea „ce s-ar întâmpla în cazul nereuşitei”. Poate vă întrebaţi cum am ajuns de la critică la grija planurilor pentru viitor. De fapt, am ajuns de la o viaţă în interiorul pereţilor invidiei şi supărărilor la o viaţă în afara acestora, cu posibilitatea de a parcurge drumuri libere. Totul depinde de gândire. Ulterior, de voinţă şi acţiuni. Şi cum ne putem numi noi „oameni” dacă nu aspirăm la o lume mai bună? Lumea aceasta despre care vorbesc este uşor de atins; are un singur secret: să fim noi înşine mai buni. Oricât de mult aţi crede că ce spun eu e imposibil, vreau să vă mărturisesc că posibilitatea realizării unui astfel de viitor stă în gândirea pozitivă. Am învăţat şi eu la rândul meu de la Jeff Keller că „atitudinea este totul”.

Nu uitaţi, paharul este totdeauna plin. Trebuie doar să avem puterea de a preschimba imaginea vinului în prezentul vieţii noastre.