Cristina Anghel – Un poem…

cristina_anghel

PAGINI ALBE

Am văzut o altă faţă a soarelui,

Sau aceeaşi strălucire cu alţi ochi.

Am imprimat lumina lui

Pe o pagină cu amintiri

Şi am legat-o-n carte.

Răsfoiesc uneori paginile ei,

Privesc fiecare poză în parte

Ca să îi descopăr înţelesul.

Mă trezesc râzând

Când o rază de lumină

Zăboveşte-n ochii mei.

De le-aş arunca pe toate

Şi-aş pune în loc noi pagini

Albe şi neimprimate

Cu lumini,

Celelalte

Ar zbura în Univers,

Sau ar arde în căldura soarelui?

Nu le-aş rupe niciodată,

Căci sunt pagini cu lumină.

Şi ce m-aş face fără ele

Când m-afund în întuneric?

Încep să pictez soarele.

Vreau să termin până o să apună

Sau până o să se ascundă

După ierni şi ploi,

Ca să pot păstra

Amintirea crudă

A feţei lui adevărate.

Şi-am să pun un semn de carte

La pagina unde l-am desenat,

Ca să mă pot întoarce

Să îl revăd

Până când vor trece ploile.

Şi de n-or să treacă,

O să ştiu că l-am văzut cândva…

Şi o să râd din nou

Când amintirea razei lui

Va zăbovi în ochii mei.

 

CRISTINA  ANGHEL  este elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște…