Am citit „Go Set a Watchman” și am învățat că putem iubi ceea ce ne place, dar ar trebui să ne căsătorim doar cu „ai noștri, din clanul nostru.” Am găsit sfatul intrigant și am recomandat cartea fiicei mele. Am adăugat, de asemenea, având în vedere vârsta ei frageda, că sunt pasaje care mi-au amintit de Truman Capote, sau Harper Lee, și chiar de avocata lui Nelle, Sonja Carter. Și asta e partea amuzantă. Cartea se citește ca o scuză pentru un avocat mare de oraș mic, fără principii, nefericit, pentru că nu are unde să se mute și să facă sacul de bani pe care nu-l poate face în orașul provincial unde trăiește și se simte neapreciat.
Citind cartea după ce am aflat mai multe despre Sonja Carter, am avut plăcerea să recunosc pasajele scrise de cei doi buni prieteni Capote și Harper, pasaje pe care Sonja trebuie să le fi găsit cu mult timp înainte și care i-au dat imboldul să facă ceea ce a făcut. Imaginați-vă pe Sonja acasă, cu soțul, după o după-amiază plină de umilințe sociale la birou… Sonja nu e născută baron local, ea a muncit să devină baron local. Au un pahar de vin și se apucă să scrie o carte despre un personaj ca el, care e avocat într-un oraș mititel și care e mai deștept decât cei din jur, care a avut norocul să fie protejat de un baron local și eventual se va căsători cu fata baronului local și va trăi bogat dar nefericit și neînțeles de masele netrebnice.
De-abia aștept următoarea carte pe care Sonja o va scrie sub numele Harper Lee – Nelle, deși mă îndoiesc că Sonja e omul care să facă de două ori aceeași infracțiune. Poate soțul…
Nimeni altcineva nu a citit cartea ca mine, mai ales că cei care au scris recenzii nu au citit cartea de loc. Inclusiv cei de pe social-media… Un recenzor în special a fost foarte sincer despre ignoranța sa. Recenzorul, afro-american, a ascultat 15 minute de carte citite de o actriță de culoare albă și i s-a distrus apetitul pentru carte, dar nu pentru salariul de recenzor. Deci, dacă nu ați citit cartea pentru că vă gândiți la faptul că unul din personajele preferate se dovedește a fi un incult rasist, eu sunt aici să spun că nu aveți nimic de pierdut. Atticus Finch rămâne un avocat local, remarcabil în calitatea sa de personalitate locală. Dar el nu este personajul principal. Nici fiica lui, Scout nu este personajul principal. Iubitul ei, odată de mult un băiețel pe care Atticus l-a adăpostit și supravegheat pe parcursul anilor, al cărui nume este Henry „Hank” Clinton , el e personajul… Da, recunoașteți patronimicul ca aparținând unui alt parvenit de provincie, dar Clinton-ul pe care îl știți și-a depășit condiția de parvenit de provincie, a devenit ceva important la nivel de Americă, președinte și parvenit global, ca toți oamenii de nivelul sau.
Hank, personajul principal, va deveni un fiu pentru Atticus și un soț de nădejde pentru Scout, chiar dacă el nu aparține clanului. Hank are aceiași clasa ca orice baron local. Hank are stofa necesara să devină un cavaler viteaz, apărător al sudului. El este în favoarea schimbărilor sociale, dar fără nimic substanțial. Hank dorește atât de mult să fie admirat și să devină baron local, încât va face orice să-și atingă scopul. Implicit, el e liberal și e în favoarea asimilării, în limitele cuvenite, a foștilor sclavi afro-americani în cadrul comunității de culoare albă. Dar acest progres cere timp, iar ritmul bun pe care cartea îl propune e ritmul pe care poporul american l-a aplicat deja (acțiunea sau lipsa de acțiune se desfăsoară în anii 1950).
Cartea este despre felul în care albii din America trebuie să fie fericiți și mulțumiți cu doza de liberalism pe care o au. Aceasta este o carte despre cum să nu simți rușine pentru că ai mintea îngustă și mediocră, atâta timp cât eviți conflictele și violența. A se citi atâta timp cât nu ai participat la linșări…
Recenzia nu este încurajatoare, știu, dar nu am descris acțiunea și nu am spus nimic despre mătușa lui Scout sau despre rolul traducătorului ca autor, pentru că în acest caz traducătorul va masca bricolajul operei originale și amatorismul echipei de constructori. In concluzie, citiți cartea dacă luați microbuzul spre Târgoviște sau Pucioasa, iar oamenii de alături preferă să asculte muzică, mai degrabă decât sa aibă o discuție despre o alta vară care a trecut.
DANA NEACȘU este doctor în filosofie, lector de drept la COLUMBIA LAW SCHOOL, din New York, profesor adjunct la BARNARD COLLEGE – Columbia University, dar și dâmbovițeană de pe malurile Ialomiței…