Am cunoscut un brazilian. Cu pielea închisă la culoare și ochii căprui – n-aveau nimic profund în ei; doar culoare…. Fuma o țigară îndoită, pescuită din buzunarul larg al blugilor lungi, mai strânși pe gambe. Fuma cu sete și fuma cu melancolie, cu buzele frumoase aproape închise de tot. Rezemat de zidul de piatră al muzeului, cu spatele masiv și mușchi conturați frumos pe mâini și pe abdomen, sub un maiou lejer în culorile țării. La gât avea o cruciuliță pe care o sărutase odată și despre care îmi spusese ceva ce n-am înțeles. Noi doi nu ne puteam înțelege în cuvinte; eu nu-i vorbeam limba, iar el nu o cunoștea pe-a mea.

Cumpărasem un dicționar de buzunar, dar am ajuns repede la concluzia că nu-mi folosește la nimic. El vorbea repede, deși calm și zâmbea de parcă reacțiile mele îl mulțumeau. Eu îi povesteam lucruri din țara mea; lucruri pe care nu le consideram nici în mică măsură interesante, dar el îmi făcea semn să continui de parcă îl captiva. Ochii îi luceau viu când mă asculta și mâinile lui renunțau la țigară pentru a-mi apuca palmele febril. Se uita fascinat la pielea mea albă, iar eu, la fel de fascinată, îi mângâiam ușor umerii negri cu buricele degetelor. El îmi lua uimit firele lungi de păr drept în palme, eu îi treceam tot uimită mâinile peste părul lui scurt și creț.

Am dansat în noaptea aceea un soi de salsa într-un restaurant cu terasă; vedeam marea și erau flori peste tot. Noi dansam; eu nu eram prea pricepută, dar el se mișca admirabil. Când ne-am așezat la o masă afară, eu eram amețită, iar stelele erau cu miile deasupra. Brazilianul mă privea peste masă și râdea cu dantura lui perfectă. M-a întrebat ceva, iar eu i-am răspuns cu un zâmbet sincer: nu pricepusem o iotă. El a comandat și eu n-am înțeles nimic din ceea ce am mâncat acolo – totul era nou și exotic: băutura, mirosurile, briza ce venea dinspre mare, muzica,.mai ales muzica și dansul.

Ne-am ridicat și am fost să ne plimbăm cu picioarele afundate în nisip. El îmi ținea sandalele în mâna lui mare, cea stângă, căci cu dreapta mă ținea pe mine de degetele transpirate. Era desculț. M-a sărutat în noaptea aceea așa cum sărută un om care nu te înțelege: cu pasiune. Mă luăsese în brațe și se juca cu părul meu atât de drept. Eu eram prinsă și captivă în nuanța străină ce emana din pielea negricioasă. Aș fi vrut să pot rămâne cu el; acolo…

A doua zi la aeroport eu l-am văzut tot așa: cu blugii lungi, puțin mai strânși pe gambe, cu maioul colorat și lejer, și cu țigara îndoită în gură. Ne luasem rămas bun, așa cum ne spusese instinctul, iar acum eu mă îndreptam cu spatele spre terminal, făcându-i pentru o ultimă oară semn cu mâna. Brazilianul îmi zâmbi ușor cu buzele lui cele frumoase și abia deschise și atunci am văzut și eu: lacrimi în ochii aceia care n-aveau nimic mai profund, jur; doar culoarea…

 

DARIA STEMATE e o fată frumoasă și delicată, stă în prima bancă, e în clasa a XI-a, la CARABELLA…