de Alexandra BÂRSAN VLADOVICI

Știți vorba aceea, „Există lume și oameni”? Tata credea cu sfințenie în ea și ani la rând m-am străduit să-i demonstrez că se înșală. Însă după ce-am dat piept cu lumea în forță, acum i-aș da dreptate și, mai mult, mă căiesc pentru îndărătnicia cu care nu-mi puteam lepăda cochilia de naivitate.

Voiam să cred cu ardoare că suntem toți buni și bine intenționați, doar că, mai avem scăpări minore de integritate și ușoare devieri morale. Acum îi caut pe oameni cu disperare, mă uit în jur și nu văd decât lume. O lume înăcrită, cu ochii mijiți de răutate, cu colțurile gurii schimonosite de ignoranță, cu mâini costelive și avide. Toți poartă aceeași haină, frumos tivită cu principii etice; căptușeala însă emană o duhoare grea, o esență extrasă parcă din cutia Pandorei. Toți se-mbracă în ipocrizie.

Lumea se vaită de neajunsuri și carduri goale, dar dau iama prin târg ca nișe lupi hămesiți. La casă, înghesuiți în vapori grei de transpirație, scrutează coșurile din jur și extrag vizibil, cu meticulozitate, cele mai mari bancnote în portmonee. Să se vadă că au cu ce!
Lumea merge la slujbă. Ca intrată-n transă, rostogolește rugăciuni mecanice, înălțându-le ca pe niște scuturi spirituale împotriva răului. Nici nu ies bine din lăcașul sfânt, că se și dă dezlegare la bârfă, egoism și invidie!

Lumea vrea să fie auzită! Merge la televizor, sună la posturi de radio, se cațără pe catafalcul public al dezmățului moral și împroașcă cu aberații. Tot lumea cască gura pofticioasă și comentează „academic“ întâmplările desprinse din Gargantua și Pantagruel.

Lumea nu citește, nu reflectă, nu meditează, nu caută rezolvări și calea spre progres. Se mulțumește să vizioneze spectacolul șocant al unei umanități în degradare. Șușotește rareori, deghizată, ascunsă, speriată. Lumea nu ia atitudine.

Lumea vrea un conducător mai bun. Lumea ar vota, dacă i-ai spune cu cine. De ce, nu mai contează. Lumea nu mai gândește. Vrea să gândească alții pentru ea… Înghite mizerii politice și promisiuni hilare ca un sac fără fund. Lumea se complace într-o stare de letargie cerebrală. Emoții primitive și inutile mistuiesc rațiunea și acțiunea. Oamenii au rămas minoritari. Confuzi, dezamăgiți și obosiți, se luptă cu ultimele puteri să mai salveze bunul simț, franchețea și corectitudinea. Luptă pentru generațiile prezente, pentru cele viitoare, pentru o specie umană cerebrală, orientată spre evoluție. Este un proces sisific, simți că vei renunța cu fiecare pas înapoi, cu fiecare căzătură;te uiți apoi în jur, la munți, râuri, bruma de păduri și te gândești că merită mai mult, merită oameni adevărați care să le aprecieze; auzi râsete inocente de copil și îți dai seama că fără sprijinul oamenilor adevărați, strălucirea din ochii lor se va opaciza sub greutatea fatală a unei lupte crâncene pentru supraviețuire; contempli arhitecturi și opere grandioase și refuzi să calci în picioare moștenirea celor ce au fost cu succes oameni adevărați.

Educă, ascultă, împarte și împărtășește, ai răbdare și ajută, iartă și iubește, crede și fi om!

ALEXANDRA VLADOVICI BÂRSAN este profesoară de limbi moderne, a locuit la Sibiu, dar s-a întors acasă și, mai ales, este absolventă de CARABELLA…