Tragedia, politica și biserica

November 5, 2015

Tragedia de la Colectiv nu are nimic din tragedia greacă. Victimele nu sunt ale vreunui hybris, hamartia ori ale unei tragic flaw.

Niciunul din cei căzuți la Colectiv nu a fost pedepsit pentru că a sfidat zeii.

Niciunul nu a fost pedepsit de zei, asemeni lui Oedip, pentru că ar fi vrut să-și refuze destinul.

Hamartia niciunuia dintre ei nu a fost, ca în cazul lui Hamlet, indecizia.

Niciunul dintre ei nu și-a vândut, asemeni lui Faust, sufletul diavolului, pentru a atinge o performanță dincolo de puterile unui muritor.

Niciunul dintre ei nu a fost, asemeni lui Victor, atât de arogant, încât să sfârșească prin a crea un Frenkenstein și propriul dezastru.

Patriarhul Daniel îndeamnă “Să vină lumea la biserică, nu la club. Acolo au murit, dar noi ne rugam în biserică.”

Preotul Filotheu Bălan toarnă gaz pe foc: „Faptul că au murit mulţi tineri ascultînd muzică macabră (ca să nu spun satanică) poate fi văzut ca o pedeapsă de la Dumnezeu, deşi rareori Dumnezeu pedepseşte în felul acesta. Din păcate, împrejurările în care au murit, în acest holocaust, sînt dubioase şi după învăţătura Bisericii e greu de spus dacă pot fi pomeniţi sau nu la slujbe.”? 

Unul dintre motivele pentru care numărul tinerilor care se duc la cluburi ar fi mai mare decât cel al tinerilor care se duc la biserică nu este nici cel de care se teme Patriarhul Daniel, nici cel de care pare a fie sigur preotul Bălan. Și-apoi a compara mere cu portocale nu e o treabă ecumenic-înțeleaptă.

Motivul ar putea fi acela că părinții acestor tineri au fost abandonați de biserică exact când aveau mai multă nevoie de ea: când erau ei înșiși adolescenți iar părinții lor tremurau, zi și noapte, de spaima terorii comuniste.

În vreme ce liderul Bisericii Ortodoxe Române își dictează mesajele către cele nici 20 de milioane de credincioși dintr-un Mercedes de mărimea Titanicului, capul bisericii catolice (peste un miliard de credincioși) călătorește întru Fiat cât un degetar pentru a lansa un album de rock progresiv.

Spectacolul de la Colectiv nu a fost mâna diavolului și nu a sfârșit printr-o tragedie pentru că Dumnezeu a hotărât să-i pedepsească pe cei care s-au dus acolo. A-i amesteca pe Dumnezeu și pe Diavol în așa ceva este, în cel mai bun caz, o prostie. Diavolul nu este incendiator; Dumnezeu nu e pompier.

Victimele de la Colectiv nu sunt doar ale serii respective. Sunt victimele a trei decenii de corupție devenită endemică. O crimă prin cumul de iresponsabilitate.

Desen & Copyright @ DION

De la o vreme, Traian Băsescu ne spune nu doar ce ar face azi, dacă ar fi președinte. Ne lasă să înțelegem și ce ar face, dacă ar fi primar în București.

Un răspuns la vorbăria celui care a fost și Primar General al Capitalei ar fi niște întrebări: cum au funcționat asemenea cluburi pe vremea când era el Gospodarul # 1 al Capitalei? Există documente care să probeze că, pe vremea sa, toate aprobările de funcționare ale unor asemenea locuri arătau altfel decât arată cea dată patronilor de la Colectiv?

Cine știe, poate că ar fi instructiv să aflăm cum arătau aprobările de funcționare ale faimosului Golden Blitz, cunoscut (oare de ce?) și sub numele de Golden Șliț.

Ni se dă de înțeles că președintele Iohannis poate să formeze un guvern așa cum găsește de cuviință. Atunci, de ce a înghițit președintele Traian Băsescu “broasca” Ponta @ Comp? S-a schimbat ceva în regulile care guvernează formarea unui guvern?

Câți dintre intelectualii care l-au sprijinit necritic pe Traian Băsescu timp de zece ani i-au adresat acestuia din urmă (cum o face azi cel mai impenitent dintre ei cu președintele Iohannis) apeluri-somație? Erau aprobările de funcționare pentru cluburi precum Colectiv în regulă? Era corupția mai mică între 2004 și 2014?

Ca întotdeauna, atunci când oameni de bună-credință ies în stradă, fiindcă nu mai pot suporta o criză sistemică, se găsesc politicieni care, deși au contribuit la instaurarea crizei, vor să facă puncte politice pe seama încă unei tragedii. E vorba de un instinct de hienă pe care nu și-l pot reprima.

Victimele de la Colectiv sunt ale unui sistem care nu mai știe să funcționeze în absența corupției, șantajului, șpăgii, indiferenței, prăduirii  cu program și a lăcomiei ajunse la un nivel paroxistic.

Așa cum România suferă încă de o “democrație originală”, clasa politică românească este măcinată de un soi “original” de hybris, hamartia ori tragic flaw.

Politicienii români nu sfidează zeii, căci ei sunt dumnezeii zilei.

Clasa politică românească sfidează omul. Și un asemenea hybris nu poate fi pedepsit nici de Dumnezeu, nici de Diavol.

Doar omul o poate face.

DORIN  TUDORAN este un important poet, eseist, publicist și disident politic român. Suntem onorați că Domnia Sa a acceptat să preluăm, în CULTURA  DE  SÂMBĂTĂ,  texte din CERTOCRAȚIA ( aici postăm și ne umplem de blogdaproste )…