Mircea Drăgănescu, poetul locuit de poezie și vecin cu himera

Mircea Drăgănescu este un poet care se lasă voit locuit de poezia pe care o scrie, o gândește, o trăiește. Este poetul locuit la propriu de poezia sa așa cum și poezia scrisă de el se lasă locuită (tot la propriu!) de autorul ei. Mircea Drăgănescu este și unul dintre puținii poeți care au reușit să ajungă la… concubinajul perfect, ideal, acela de a-și duce la capăt și, desigur benefic traiul împreună și alături de opera lui.

În același timp sau în același fel procedează poetul pentru a-și ascunde, pentru a-și masca delicatețea, folosind cu discreție ceea ce are la îndemână, adică starea de (spre) poezie. Mircea Drăgănescu nu este nicidecum un adept, un fan al luxurianței textuale, el este un autor deja locuit de poezie și de tot ce presupune acest proces, drept pentru care o folosește așa cum este ea, cum i se oferă chiar: pasional și introvertit senzual.

Mircea Drăgănescu este un poet pictural și mobil, este un poet care își… construiește peisajul poetic cu meticulozitate și în același timp cu ardoare de pătimaș, de îndrăgostit, de subjugat subtil al textului folosit în poezie, text pe care îl concepe, îl înconjoară și îl devoră totodată. Mircea Drăgănescu nu este un poet al momentului, al stării de… acum, el este și s-a lăsat devenit un autor al perioadelor lungi, un autor digestiv care (își) metabolizează hotărât și cu greutate creația, făcând în același timp posibilă existența și trăirea unei poezii fecunde și sigură (de) pe ea.

Mircea Drăgănescu culege, sortează și folosește doar partea care i-a reușit, care îl potențează și îmbărbătează pe poet să meargă mai departe cu pași siguri pe cărarea, pe drumul ce îndelung și cu hărnicie și l-a așternut. Mircea Drăgănescu este un poet care nu transgresează sau care nu trasează granițe, este unul dintre autorii care efectiv le desenează, le transformă în teritorii proprii pe care ulterior le ia în stăpânire neconstrângător și creativ. În același timp este un poet deductiv, dedulcit la starea de poezie și captiv definitiv al ei.

Mircea Drăgănescu nu merge pe… vârfuri, nu se împiedică în sau de urmele deja existente ci preferă să își folosească tenacitatea și hărnicia pentru a-și impune, a-și impregna propriul pas, călcătura poetică personală, individualizată tematic, imagistic și auditiv. Poezia lui Mircea Drăgănescu se aude , își strecoară sunetele cu claritate în peisaj, în limbajul poetic existent. O minimă atenție te ține legat de poezia pe care o scrie (trăiește!) Mircea Drăgănescu, impunând, făcând vie o stare, un timp sobre, aristocratice și într-un permanent proces al desăvârșirii artistice.

O seară la operă și o lectură a poeziei lui Mircea Drăgănescu este cu siguranță ceva ce ideal se completează și se continuă perpetuu dar poezia de această factură nu se poate rezuma la atât, nu se poate opri aici. Poezia pe care o scrie (propune) Mircea Drăgănescu impune deschideri multiple și largi. Poetul Mircea Drăgănescu este unul deschis, supus rigorilor și impunerilor operei sale.

Poezia pentru Mircea Drăgănescu nu este un… reazem fragil așa cum lasă chiar el să se înțeleagă, poezia pentru Mircea Drăgănescu este o piesă de bază a existenței sale, bine lucrată și finisată. Este fundamentul de neclintit pe care poetul așezat contemplă și visează lumea (de)scrisă de el.