Gabriel ENACHE – Biografii contemporane.

 

Ioana Geacăr sau despre trăirea dualistă s scriitorului

 IG 54Ioana Geacăr este o poetă care de la primul volum de poezie și până acum nu a reușit să își mențină în stadiu lucrativ doar o singură și călduță stare. Ioana Geacăr este un scriitor care a ales să își împartă, să își despice în permanență stările, scriitura, (de)scrierea. Într-un registru nocturn firesc, într-un registru diurn firesc, manifest, într-o dublă și permanentă căutare și asumare a stării de zi, a stării de noapte, Ioana Geacăr (își) definește continuu și cu siguranță poezia pe care o scrie, rescrie mandalic într-un registru personal, personalizat și… bivalent.

Cu toată starea duală, dualizată, poeta Ioana Geacăr nu este unul dintre poeții care poate fi redus numai la atât. Două stări și gata!? Nu, fiindcă fiecare dintre registrele în care se mișcă Ioana Geacăr, în care își crește și propagă poezia, fiecare dezvoltă ramificații luxuriante și acaparatoare, nelimitate și bine înrădăcinate în firea puțin vizibilă a poetei. Discursul poetico imagistic și metaforic al Ioanei Geacăr este complex la fel cum complex este fiecare dintre cele două registre: diurn/nocturn.

Ioana Geacăr este un poet ce își menține treze în permanență stările, imaginile, într-un contre-jour asumat și subtil controlat. Este de asemenea un poet îndrăgostit și atașat de limbă, de limbaj și de toate manifestările mai mult sau mai puțin accesibile ce le caracterizează și le face să fie vii, le impune în mediul care la înconjoară, care le aduce la vederea, la îndemâna celor care intră în contact cu ele.

Ioana Geacăr aduce în fața cititorului, (de)scrie imagini mai puțin accesibile privirii obișnuite, comune. Când scrie, Ioana Geacăr folosește un filtru limitat, în sensul că limitează tocmai ca să lase loc ulterior imaginilor și cuvintelor folosite să se dezvolte, să se impună independent și cu siguranță.

Ioana Geacăr nu scrie… în tranșee ci o face vizibil, la vedere și cu ,,tupeul” necesar oricărui… artist introvertit. Din întreg, Ioana Geacăr arată întregul de ea asumat, făcând permanent reverențe nevăzutului abia văzut, necunoscutului abia cunoscut. Ioana Geacăr refuză cu subtilitate, în cea mai mare parte a literaturii scrisă de ea, să devină definitiv un prizonier al cuvintelor, este și rămâne un scriitor care evadează tot timpul cu ajutorul camuflajului benefic al limbajului propriu, al unei imaginații permanent eliberatoare, neconstrângătoare.

Ioana Geacăr este o poetă care ,,colaborează” subtil cu cititorul ei, punându-l în permanență pe acesta în stările pe care ea le trăiește, le traversează. Nu lasă niciodată un gând nedus la capăt, neterminat. Opoziția autor/cititor nu există în cazul acesta. Nu este lăsată să își facă simțită sau văzută prezența. Dublul regim, diurn sau nocturn, îi permite Ioanei Geacăr să ignore distanța ce s-ar putea interpune între ea și text, între autor și cititorul lui. Poezii precum bătaia din aripi a unui fluture făcând să se audă zbaterea delicată a cuvântului în text. Poeme imagini transpuse (transmise?) parcă în pagină de un fotograf avizat. Poeme, poezii, texte aduse în pagină și bine strunite de autorul lor.

Ioana Geacăr este unul dintre puținii scriitori români care nu au ,,reușit” să rămână prizonieri ai unei singure limbi, este scriitorul care a reușit la fel ca Cioran sau ca Dumitru Țepeneag să-și lase cuvintele să se transforme în nisiparniță (sablier!) lăsându-le să își găsească limba proprie în care pot trăi și se pot manifesta. Acest lucru poate fi și benefic sau poate dramatiza la propriu viața unui autor dar, să sperăm că Ioana Geacăr o să poată să facă față aceste mari și minunate provocări și că o să-și poată duce la capăt această grea și (ad)mirabilă cruce.

Ioana Geacăr a reușit, întotdeauna cu grație, să evite teoretizarea excesivă a literaturii pe care o scrie, lăsând de fiecare dată libertate să se manifeste cuvântului folosit și textului definitiv. Ioana Geacăr a fugit de poezia de noapte și de poezia de zi lăsând urme adânci și vizibile în ambele registre descrise de poezia atât de marcantă și personalizantă pe care o scrie.