așteptări

cât de mult poți simți aceste sunete minunate ale pământului

ale ploii, ale fiecărei zile care începe sau care se termină

ale fiecărei nopți

liniștea așezată în forme domoale peste corpul tău invizibil

tăcut cu fiecare cuvânt pe care îl scrii

cu atât de mult crești de fiecare dată înspre pământul din care vii și din care nu mai poți să te întorci, să revii

fiecare privire înapoi este un pas mare înainte pentru că numai atunci poți să ai ochii, ah ochii, larg deschiși

numai așa îți poți vedea auzi și simți fostele cuvinte și fostele gesturi

cumințenia pe care ai crezut că o ai este pierdută deja și acum simți cum se naște durerea cum se face simțită ferocitatea, răutatea

trebuie reascultate cuvintele și trebuie trăită până la capăt înfiorarea desprinderii

după care trebuie să trăiești și să te vezi și să te asculți în întunericul de acolo

după care trebuie să înveți a umbla fără tine

cine te va ajuta?

GABRIEL ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…