Acumva… Un poem, deci roman, atemporal

George Geacăr, acumva, Editura Casa de pariuri literare, 2016

George Geacăr este unul dintre puținii scriitori români contemporani care poate fi greu încadrat, încadrat nu numai într-un anumit gen, stil sau modă literare. Spun asta pentru că, la fiecare lectură a fiecărei cărți a lui, de fiecare dată am avut impresia, senzația că autorul este altul decât cel din volumul precedent. De aceea am curajul să afirm că specificul literaturii pe care o scrie George Geacăr este solipsismul, singurătatea indusă și ele, la rândul lor scurse într-o, într-un fel de singularitate, o stare de izolare impusă nu de scriitor ci de ceea ce el scrie, de literatura scrisă de el. Un caz rar, dar un caz. Scriitorul George Geacăr și literatura lui încep încet, încet să devină, să fie la propriu un caz, unul izolat, unul care a căutat izolarea și acum putem din păcate să îl impunem ca fapt literar.

George Geacăr a fentat de obicei echilibrul, a făcut de fiecare dată în așa fel ca ceea ce el a propus ca scriitor să arate starea, stările lui creative ca un fel de pași care mimează nesiguranța, care arată că starea de/spre acest mod de scriere este și impune acel echilibru instabil pe care poeții îl adaugă și îl folosesc doar ei, doar pentru ei. Nici o carte a lui George Geacăr nu vrea să vină din cea dinainte sau să se regăsească în cea care i-a urmat.

… tu despre ce scrii?…

Acumva este de fapt in nuce-le unei cărți care trebuia să fie incipit-ul cărții pe care autorul ei, George Geacăr a conceput-o – cred eu! – pentru a fi un (nou) început, pentru a o folosi ca puntea care trebuia să facă posibilă trecerea, depășirea stărilor poetice marcatoare spre siguranța și claritatea pe care uneori ți le dă proza. A căutat să își așeze pașii de scriitor pe un teren mai sigur, pe acel teren pe care poți așeza fundația a ceea ce presupune și este parte a durabilității unui scriitor. Poezia lui George Geacăr nu este una nesigură, sau neclară, sau neînstare să îi satisfacă și să îi completeze orgoliul creator dar, ca și cum totul nu poate fi tot decât în condițiile creatorului lui, așa și proza este modul de scriere care, prin disciplina pe care o induce și o impune celui care o scrie, este capabilă să își așeze definitiv autorul în literatură, făcând ca trecerea la ea, la starea de scriere a ei să fie, să devină un fel de încununare a unei cariere de scriitor.

… poteca prin pădure e bună, dar nu se compară cu șoseaua asfaltată…

Acumva este un poem extins sau este un roman restrâns, este de fapt un catalog de stări, o culegere de iluminări descrise, enumerate și curățate pe alocuri de metaforă, făcând în așa fel ca toate cuvintele folosite în toate aceste texte să își arate frumusețea, acuratețea și claritatea rostirii. Acumva este un fel de litanie neterminată, un vaiet lung care, în fiecare paragraf, în fiecare pagină își caută finalul de negăsit. Tot acest text impune o tensiune maximă, o trăire intensă, mistică în esența ei.

…dar asta era numai în creierul meu…

Acumva este o carte care a ieșit din pliurile cele mai ascunse ale visurilor trăite ale autorului ei, este o carte în care putem citi și vedea părți clare și clarificate ale vieții autorului lor, este o carte în care toate acestea sunt filtrate cu ajutorul unui simț artistic deosebit și aduse la lumină, aduse de fapt în lumină și supuse atenției noastre. În Acumva, George Geacăr recurge la un fel de anamneză, la o stare care indică și arată stări care îl ghidează pe cititor și care îl introduc în interiorul textului, în adâncul celor scrise și arătate de autor.

…mă simt ca un recipient în care, nu se știe de ce, toarnă cine vrea ce vrea…

Pas cu pas, pagină după pagină, Acumva se impune, se imprimă în/pe simțurile cititorului lui, se lasă pe/peste el și devin corp comun, ajutând în acest fel înțelegerea, ușurând procesul de asimilare pe care îl propune lectura, pe care ar trebui să îl impună literatura puternic empatizată pe care o scrie George Geacăr. Acumva are un efect dur, de bumerang, un fel de halou dureros îi însoțește cuvintele care îl construiesc și face ca efectele lecturii să fie intense și uneori dureroase, te fac să simți la propriu cum autorul lor le-a rupt din corpul lui fizic viu și cum a impus această viață care merge, care tinde spre nesfârșirea infinitului.

…apa care curgea în jgheabul metalic se ducea mai departe pe un șanț, nu știu unde…

Acumva poate, până la urmă, să fie poem, unul care, citit și simțit, să pară lung și fără sfârșit, un poem care să nu își știe/cunoască începutul sau finalul, sfârșitul și poate să fie roman, unul care, prin intensitatea indusă des de imaginile care îl compun să își contureze firesc și vizibil un corp textual autonom și mereu crescător.

…nu scriu nimic. sunt destui care scriu, ce să mai mă bag eu…

George Geacăr a făcut un text căruia i se pot alătura și da multe definiții, dar cred că de fapt el a căutat scriind acest text, acea ieșire pe care o simțea necesară, aceea spre care tot ce a scris până aici îl împingea spre o nouă cale, i-o impunea, una care să fie puternic și vizibil încărcată de senzații și de trăiri care firesc trebuiau amplificate.

… am trăit în capul meu…

Acumva este cartea care ar fi trebuit să fie un nou început pentru autorul ei dar care, fără să vrea, s-a transformat într-un fel de experiment mental scris, care îi întregește și îi definitivează opera acestui autor hipersenzorial care a fost și este George Geacăr. Acumva își folosește autorul ca pe un combustibil, ca element care îi asigură și îi întreține cuvintele vii și într-o permanentă stare de impunere a sensului lor. George Geacăr este (a)cumva prozator și rămâne definitiv în plasa poeziei lui, în siajul creierului care i-a impus declanșarea și creșterea unei poezii unice.

Acumva este poem, deci roman și așa își va trăi și consuma posteritatea, împreună cu și alături de autorul lui (ei). Așa că nu avem decât să ne folosim de cuvintele lui, ale autorului: … puneți ce vreți, dacă nu-mi aduc aminte!

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…