Arhive etichete: Cronica literară

Gabriel ENACHE – George Geacăr… acumva

C:\Users\Ionut\Downloads\20160131_134929.jpgAcumva… Un poem, deci roman, atemporal

George Geacăr, acumva, Editura Casa de pariuri literare, 2016

George Geacăr este unul dintre puținii scriitori români contemporani care poate fi greu încadrat, încadrat nu numai într-un anumit gen, stil sau modă literare. Spun asta pentru că, la fiecare lectură a fiecărei cărți a lui, de fiecare dată am avut impresia, senzația că autorul este altul decât cel din volumul precedent. De aceea am curajul să afirm că specificul literaturii pe care o scrie George Geacăr este solipsismul, singurătatea indusă și ele, la rândul lor scurse într-o, într-un fel de singularitate, o stare de izolare impusă nu de scriitor ci de ceea ce el scrie, de literatura scrisă de el. Un caz rar, dar un caz. Scriitorul George Geacăr și literatura lui încep încet, încet să devină, să fie la propriu un caz, unul izolat, unul care a căutat izolarea și acum putem din păcate să îl impunem ca fapt literar. Continuă să citești

Gabriel ENACHE – Cenaclul de Luni – 40…

C:\Users\Ionut\Downloads\20160131_134929.jpgO carte despre viața literaturii.

Cenaclul de Luni-40, ediție îngrijită de Ion Bogdan Lefter, Călin Vlasie, editura Cartea Românească, 2017

Cenaclul de Luni este cu siguranță un fenomen care nu (mai) poate fi evitat de nici o monografie sau istorie literară care urmează să apară, nu mai poate fi ignorat pentru că este acel fenomen care a găzduit și care a hrănit mărinimos ultima mare generație literară apărută la noi. Continuă să citești

Gabriel ENACHE – Vlad ZOGRAFI; Efectele secundare ale vieții…

C:\Users\Ionut\Downloads\20160131_134929.jpgDare de seamă despre profunzimile minții.

Vlad Zografi. Efectele secundare ale vieții. Editura Humanitas, 2016.

Efectele secundare ale vieții, romanul lui Vlad Zografi recent apărut, pare a fi (este?) o prelungire a eseului Infinitul dinăuntru, sună ca o amplificare extinsă a acelei scrieri profunde, metodă prin care Vlad Zografi (ne) revelează, cu ajutorul personajelor de aici, acele stări gândite și trăite în eseul menționat. Infinitul dinăuntru se revarsă, evadează, dă pe afară făcând vizibile efectele primordiale și/sau cele secundare ale vieții și pe cele ale lumii în care își manifestă gândurile și trăirile. Continuă să citești

Gabriel ENACHE – Turma păstorului mut; Marius OPREA…

C:\Users\Ionut\Downloads\20160131_134929.jpgDespre ascultarea celor văzute.

Marius Oprea, Turma păstorului mut, Editura Polirom, 2016.

Marius Oprea scrie o literatură trăită parcă în vis, o literatură croșetată din frame-uri imagistice, din bucăți de imagini care se dezvoltă una din alta, care se cresc una pe alta și care năvălesc undeva în afară, în fața celui sau celor care vor să le vadă, să le trăiască alături de autorul lor. O literatură între… câine și lup (ca să spun așa), o literatură în care dozele de viață se amestecă și se completează cu cele onirice și invers, în care textele erup, irump și exaltă și, totodată, se transformă în solilocviu elegant și plăcut parfumat, emanând siguranță, eleganță, lumină, îmbrăcate adică în haine textuale alese cu grijă și făcute să vibreze la atingerea (lectura) lor. Continuă să citești

Gabriel ENACHE – Despre granițe și erudiție în literatură

Andrei Cornea, Uimitoarea istorie a lui Șabbatai Mesia, Editura Humanitas, 2015 C:\Users\Ionut\Downloads\20160131_134929.jpg

Literatura de astăzi, literatura care se scrie acum, nu mai acordă o mare importanță granițelor, limitelor care pot face vizibilă trăirea ei. Foarte puțini scriitori contemporani se abțin de la experiment, de la metodele care, mai mult sau mai puțin, le înfundă într-un fel scriitura, (con)ducând-o în locuri de unde se iese greu, chiar foarte greu și unde apropierea de ea este îngreunată. Autorii care, totuși, aleg să scrie literatură firesc, așa cum firești sunt poveștile care îi dau viață, acești autori, devin savuroși, sunt repede degustați și apreciați de cititorii avizi și dornici de poveste și de ramificațiile ei. Continuă să citești

Daniel TACHE – Poezia ca formă de protest

Într-o lume, cea de astăzi, tot mai însetată de poveşti şi tot mai puţin deschisă către poezie, volumul Marilenei Vişinescu reprezintă, prin simpla sa apariţie, o formă de protest. Protestatar, de altfel, este şi tonul poeziilor. În tradiţia poeticii lui Ion Barbu şi a lui Nichita Stănescu, propoziţiile sunt eliptice, asocierile de cuvinte sunt căutate (uneori, cam prea căutate), poeta creează şi se creează, ne aruncă nade care se dovedesc cum altfel dacă nu înşelătoare, pare apoi a se dezvălui, pentru ca, în secunda imediat următoare, să-şi facă pierdută urma într-un labirint de cuvinte. Continuă să citești

Gabriel ENACHE – Radu Sergiu RUBA…

C:\Users\Ionut\Downloads\20160131_134929.jpgAscultând amintirea, trăind literatura.

Radu Sergiu Ruba, O vară ce nu mai apune, Editura Humanitas, București, 2014.

Radu Sergiu Ruba este un scriitor care se ascultă cu mare, cu mare atenție, este un scriitor care se aude și care nu obosește redând ceea ce, prins în/de puterea evocatoare de care dispune, nu poate rămâne nepovestit, nu poate lâncezi acoperit de uitare. Prin volumul „O vară ce nu mai apune”, suntem transportați, purtați de vraja unui ghid foarte atent și foarte implicat, într-o lume care, așa descrisă, își continuă existența firesc și alături de lumea care a continuat-o, de personajele ce au mers mai departe și au continuat povestea lor. Continuă să citești

Gabriel ENACHE – Marin Petre Constantin; două cărți…

marin_constantin_77_1Trupul de cuvinte…

Marin Petre Constantin, Prepeleacul, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2007.

Marin Petre Constantin, Târgul, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2008.

Marin Petre Constantin ne arată, ne demonstrează, că nu este și că nu vrea să rămână doar un artist pe drumul desăvârșii, al adunării, al acumulării continue și definitive, ne arată că nu este și nu vrea să rămână doar un clasic în viață al picturii, un clasic în viață și viu ci, în același timp, folosindu-și uriașele însușiri și talente disponibile, reușește să fie și un cronicar și critic totodată al lumii, al vieții pe care le-a văzut și trăit. Continuă să citești

Gabriel ENACHE – Viața ca punct de oprire; Petruța Șerban – Viața între paranteze drepte, poeme, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2012.

gabriel_enache_76_playbookViața ca punct de oprire…

Petruța Șerban – Viața între paranteze drepte, poeme, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2012.

Poezia pe care o scrie Petruța Șerban este o poezie a stării de contemplare, este un rezultat al rămânerii și al așezării în același timp, a poetei, a așezării ei în locul, în locurile de unde poate să vadă și să își ducă drumul mai departe. Poezia din volumul Viața între paranteze drepte este acea poezie care o face pe autoarea ei să iasă din toate formele și din toate tiparele în care a fost așezată ființa ei până acum. Atâta timp cât ești (cu)prins între paranteze drepte poți încerca ruperea uneia dintre ele, poți forța evadarea în urma unui gest marcat de duritate dar nu de durere. Continuă să citești

Gabriel ENACHE – Playbook; Angela Furtună – Monica Lovinescu. Est-Etica. Geneze

Gabriel_EnacheEst-etica fără sfârșit și fără întoarcere. Recuperarea unui mit est-etic.

Angela Furtună. Monica Lovinescu. Est-Etica. Geneze. Editura Vinea. București, 2012. Fotografii de Dinu Lazăr. Desene de Devis Grebu.

Monica Lovinescu este fără îndoială  un martor la dezvrăjirea lumii politice a secolului al XX-lea așa cum spune(scrie) Angela Furtună în cuvântul înainte al cărții pe care i-o dedică și pe care i-o construiește. Această carte ne arată încă odată că Monica Lovinescu a fost și a rămas definitiv un martor, un martor care a ocolit tăcerea și avantajele ei, a fost și a rămas un martor care a completat și a îmbogățit fără să obosească și fără să se sperie conștiințele noastre mai puțin dispuse la acest efort, la efortul arătării neîncetate a părții cea rea, cea odioasă a celor care au clădit, au condus și au girat așa zisa lume, societate a egalității, creând în fapt o lume și regimuri care nu s-au putut menține în viață și la putere decât utilizând și aducând la rang de uzual crima, crima la cele mai înalte cote ale inumanului și ale absurdului, crima și toate derivatele ei lipsite de vreun fel de discernământ sau de posibilitatea culpabilizării autorilor și giranților ei. Continuă să citești