Viața ca punct de oprire…

Petruța Șerban – Viața între paranteze drepte, poeme, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2012.

Poezia pe care o scrie Petruța Șerban este o poezie a stării de contemplare, este un rezultat al rămânerii și al așezării în același timp, a poetei, a așezării ei în locul, în locurile de unde poate să vadă și să își ducă drumul mai departe. Poezia din volumul Viața între paranteze drepte este acea poezie care o face pe autoarea ei să iasă din toate formele și din toate tiparele în care a fost așezată ființa ei până acum. Atâta timp cât ești (cu)prins între paranteze drepte poți încerca ruperea uneia dintre ele, poți forța evadarea în urma unui gest marcat de duritate dar nu de durere.

sunt doar un trup

cu bogate zăcăminte

de suflet

mi s-au depus

de-a lungul timpului

numeroase straturi de suferințe

permeabile…

Mai departe, viața își contemplă trupul și îi continuă și desăvârșește ecorșeul, făcând vizibile părți și părți, încă însuflețite ale poetei. Totul este o luptă opacă, o luptă care, opacă fiind, încurajează și face să își facă loc transparența auctorială dorită, trăită, visată. Poezia își face loc devorându-și autorul, făcându-și-l aliat, corp comun și indivizibil.

nu-mi cunoaște nimeni strădania

pentru că lumina mea

nu se vede din stradă…

Mersul în viață este continuu și fără opriri, fără timpi de odihnă sau pentru reculegere. Efortul este covârșitor și încărcat de duritate, este o luptă la propriu permanentă între text și trup, între visat și trăit, între gând și cuvânt. Mersul în text este eliberator și bine condus, este răsuflare și strigăt, este pumn ocrotitor și palmă deschisă care oferă, este triumful poeziei asupra stării de fapt, asupra stării în care poeta este dusă și de cele mai multe ori abandonată.

în mine au fost

doar câteva cuvinte

pe care le-ai citit deja…

prin mine au trecut

câteva cuvinte

pe care le-ai rostit repede

pentru că sfârșitul

se născuse deja

și începutul

nu mai avea unde să încapă…

Petruța Șerban scrie o poezie a (ne)renunțării, a efortului continuu de a se găsi și de a se regăsi, scrie în același timp o poezie a căutării intrării/ieșirii care să o facă vizibilă, care o poate aduce în lumină sau cât mai aproape de ea. Porțile căutate de Petruța Șerban nu sunt la îndemână, nu sunt aici și nici acum, sunt porțile deschise în permanență dar de obicei găsite greu și după eforturi foarte mari făcute de căutătorii lor. Acesta este întotdeauna prețul: zbaterea continuă între granițele pe care le mută tot timpul căutarea permanentă, granițele mereu mișcătoare pe mereu neterminatele drumuri poetice.

Poezia este de multe ori acel ceva care te ajută, care te întărește și datorită căruia poți să mergi mai departe. Cât de departe?

nu pot să renunț

la cuvinte…

le păstrez acolo

pentru o zi de mâine

oarecare

când tot ce se va repeta

va deveni irepetabil.

Iubirea, absența cu toate ale lor, viața cu toate ale ei, sfârșitul cu capătul lui posibil, toate sunt prezente și își fac simțite stările pe care le induc autoarei volumului Viața între paranteze drepte, toate aduc cu ele poezia lor, dar și durerea, dar și neputința, și nu ocolesc poeta care le trăiește, care le simte. Toate acestea o încarcă pe Petruța Șerban, îi îngreunează pașii, făcând-o să lase după ea urme vizibile și greu de acoperit și de uitat. Viața Petruței Șerban s-a adunat și s-a așezat aici, între parantezele drepte pe care i le-a impus poezia și care o țin prizonieră până în momentul (firesc? al) eliberării.

Poezia pentru Petruța Șerban este o luptă, una continuă și permanentă, o luptă care îi acutizează stările și care o părăsește lăsând în urmă fisuri.

rămân

nu mai fug

pentru că nimeni nu poate

să-mi pună sechestru

pe fântâna cu vise

din cer nu poți prinde nimic

așa că rămân

nu mai fuge

decât umbra mea desculță…

Viața între paranteze drepte este un volum adunat și înfrigurat, este un răspuns la unele întrebări care nu se sfârșesc o dată cu punerea lor, este strigătul însingurat al unui glas mut uneori, dar atât de răsunător interiorizat. Viața între paranteze drepte este o carte care lansează și propagă un ecou lung și de neoprit, este o carte care nu își lasă limitele la vedere ci numai parantezele ce temporar o împrejmuiesc.

Petruța Șerban își așază cuvintele nerostite la locul lor pe hârtie, în paginile acestui volum și își împinge călătoria dincolo de oricare paranteză și de oricare formă a ei. Locurile prin care poeta își ia doza de aer au deschideri largi și trăiri minunate, au siguranța locului căutat și găsit și au importanța textului bine scris.

… apoi un plumb de toamnă

     nefiresc născut și crescut

     într-o mirare a primăverii

     a înghițit anotimpuri și timpuri

     chipuri și mituri

     mi-a adus o moarte

     și-a dispărut….

Viața între paranteze drepte este treapta pe care pasul făcut de Petruța Șerban a rămas însemnat, este treapta care nu îi mai permite întoarcerea dar care îi este și îi va rămâne călăuză pe calea urcătoare pe care a pornit.

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…