DIMITRIE CIOCÂRDIA-MATILA –  Poet şi revoluţionar

Dimitrie Ciocârdia-Matila a fost un cunoscut poet şi pamfletar al primei jumătăţi a secolului al XlX-lea, din Ţara Românească. Este autorul unui apreciat memoriu intitulat „Neamului românesc prea plecată plângere” în care a demascat multe dintre abuzurile fanarioţilor epocii respective. Dimitrie Ciocârdia-Matila s-a născut la 10 ianuarie 1798, în satul Săcuieni, comuna Gura Ocniţei, judeţul Dâmboviţa, ce este străbătut de şoseaua care leagă oraşele Târgovişte şi Ploieşti. Este fiul unui boier scăpătat. Deşi rămâne orfan la vârsta de opt ani, devine un tânăr autodidact pasionat şi cunoscător, aşa cum era moda vremii, al limbilor franceză şi greacă. La 18 ani, Ciocârdia-Matila se afla în preajma domnitorului Ţării Româneşti fanariotul Ioan Vodă Caragea (1812-1818), care a devenit faimos pentru primul cod de legi dat în Valahia („Legiuirea Caradja”), politicile fiscale excesive şi pentru măsurile efective luate împotriva epidemiei de ciumă bubonică din 1813, (‚Ciuma lui Caragea’). În 1829 ajunge al doilea vistiernic al Ţării Româneşti şi după 1830, când s-a înrolat în miliţia naţională ca praporgic (sublocotenent), ajunge chiar aghiotant domnesc.

A fost unul dintre membrii fondatori ai Societăţii Filarmonice, înfiinţată în 1833 de Ion Câmpineanu, împreună cu Ion Heliade-Rădulescu şi care a avut ca ţel declarat încurajarea dramaturgiei naţionale. Societatea mai avea şi un ţel ascuns, fiind dublată de o asociaţie secretă care răspândea idei politice şi sociale, precum: unirea Principatelor, introducerea votului universal, statornicia egalităţii înaintea legii, dezrobirea ţiganilor ş.a. Aceste două momente ale vieţii, de aghiotant domnesc şi de membru al unei Societăţii progresiste, îi va marca următorii ani ai vieţii.

În 1843, Gheorghe Bibescu, fost domn în Ţara Românească în perioada 1 ianuarie 1843-25 iunie 1848, îl destituie din funcţia de aghiotant domnesc, în urma publicării pamfletului „Neamului românesc, preaplecată plângere”, prin care demască abuzurile săvârşite de fanarioţi, fiind considerat un act de instigare la revoluţie.

În perioada 1847-1848 deţine funcţia de cârmuitor, conducând şi administrând problemele judeţului Ialomiţa şi funcţia de judecător de instrucţie. A fost procuror acuzator în procesul intentat de Guvernul Provizoriu ofiţerilor contrarevoluţionari coloneilor I. Odobescu, I. Solomon şi maiorului Gr. Lăcusteanu.

După revoluţie, Dimitrie Ciocârdia-Matila, fiindcă a fost unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai Mişcării Române de la 1848-1849, a fost declarat, în perioada următoare, proscris politic şi împiedicat să revină în armată. In această situaţie, după 1848, devine un aprig luptător pentru Unirea Principatelor. A fost membru al Comitetului Central al Unirii, înfiinţat în 1857 la Bucureşti, şi participă la Congresul de Pace de la Bruxelles. Dintre poeziile sale amintim: Recunoştinţa Valahii şi O alegorie (satiră la adresa trădătorilor Revoluţiei de la 1848).

Dintre manuscrise reţin atenţia pamfletele îndreptate împotriva domnitorilor Gheorghe Bibescu şi Barbu D. Ştirbei: Adresa recunoscătoare la plecarea prinţului Ştirbei din Principat (datat Craiova, 1853) şi Neamului românesc, prea plecată plângere, care îl aşază printre creatorii speciei la noi. El mânuieşte un limbaj violent şi sigur, cu treceri repede de la ironia subtilă la satiră, stăpânind arta dificilă a portretului moral.

A mai publicat broşurile pro-unioniste Ce se cuvine să cerem de la Adunarea ad-hoc (Paris, 1856), Privire asupra trecutului şi prezentului Principatelor Moldo-Române (1857), O aruncătură de ochi asupra Unirii Principatelor Române (1857), semnată Un Român din Bucureşti, şi o virulentă critică a moravurilor contemporane în O aruncătură de ochi asupra administraţiei Valahiei de la 1849 la 1859, semnată „Un Român”.

A decedat la 1 ianuarie 1860, la Bucureşti.

Din păcate, Dimitrie Ciocârdia-Matila, acest fruntaş al Mişcării Unioniste şi unul din creatorii pamfletului la noi în ţară, este mai puţin cunoscut în spaţiul târgovişteano-dâmboviţean, cu toate că este menţionat în dicţionarele cu personalităţi literare şi a fost republicat în presa literară română. De exemplu: Adresa recunoscătoare la plecarea prinţului Ştirbei din Principat, ediţie îngrijită de Mircea Nicolae Rusu, în „România literară” nr. 31, 1973; Ce se cuvine să cerem de la Adunarea ad-hoc. Paris, 1856 (republicat de Mircea Nicolae Rusu, în „România literară” nr. 4, 1974); Privire asupra trecutului şi prezentului Principatelor Moldo-Române, 1857; O aruncătură de ochi asupra Unirii Principatelor Române, sub semnătura Un român din Bucureşti, 1857, pagini: 67; O aruncătură de ochi asupra administraţiei Valahiei de la 1849 la 1859, sub semnătura „Un român”, 1857.

IOAN  N. RADU e singurul campion mondial din istoria Târgoviștei, un pasionat cercetător în domeniul astronauticii, autorul unui număr impresionant de lucrări în domeniu, un spirit mereu tânăr și dascăl etern de „Carabella”…