1. TRIST, RUȘINOS ȘI REVOLTĂTOR – La Palatul Cotroceni, acolo unde Klaus Iohannis se comportă de parcă l-a adus de acasă ori că cineva i l-a lăsat moștenire, ceea ce trebuia să însemne momentul responsabil, fast și senin, derobat de patimi și resentimente al investirii noului Cabinet, s-a transformat în gestica unei mîrlănii băsesciene îmbrăcată în straie nemțești, reci, distante și arogante. Pierzător în derbiul politico-electoral în care, fără a-l invita cineva, a pariat pe un cal mort și privind rezultatul scrutinului din 11 decembrie 2016 ca pe un afront și eșec personal, Klaus Iohannis n-a fost în stare să se ridice la minima înălțime a funcției și-a fișei postului nici măcar de ochii lumii, nici măcar de dragul salvării aparențelor. Pentru că șampania s-a dovedit a fi un lux prea costisitor pentru bugetul și așa umflat al Administrației prezidențiale, cu o ironie ieftină, născută din banalitatea și streotipia neîncrederii, extrasă parcă din discursul Ralucăi Turcan, cu felicitări și urări de succes rostite cu agurida în gură, cu concesia unei poze de grup pentru posteritatea politică de care e tot mai aproape, cu o față de ceară și un rictus pe buze, prevestitor de răzbunări și de rele, plimbate prin fața camerelor de luat vederi în chip de gazdă țanțoșă, discreționară și prostcrescută, Klaus Iohannis întoarce spatele asistenței și țării, dispare tiptil din peisaj crezînd că și-a făcut datoria, dar lăsînd impresia că grupul de cetățeni care l-au deranjat din tabieturi n-a fost viitorul guvern al României ci un un grup de cerșetori. Tot simulacrul de ceremonie n-a fost decît o inabilă, fățișă și păguboasă declarație de război adresată guvernului, majorității parlamentare și Parlamentului însuși personificat de cei doi președinți ai Camerelor, democrației, în fond, precum și prilejul cu care președintele aruncă sămînța viitoarelor scandaluri, gîlceve și crize, convins fiind că potera instituțiilor de forță ale țării îi va vindeca frustrările și-i va asigura supraviețuirea politică.
Numai că Iohannis, mare la stat dar mic la sfat și încă și mai puțin la minte și suflet, nu e decît un personaj în plus din galeria parveniților și ariviștilor din politică, unul care se joacă cu focul fără să-i fie frig, ba e dispus să-l și ațîțe, astfel încît, pînă la urmă, e posibil ca autodafeul să-i și reușească! Trist, rușinos și revoltător moment și-a ales să ne arate de ce mitocănii și grozăvii e în stare, odată intrat, după toate aparențele, în precampania pentru prezidențialele din 2019!

2. UITE UNDE ERAU CANIBALII – Un fotograf român pleacă în Tanzania unde speră să aibă tot soiul de experiențe și revelații fotografice și nu numai. Și chiar are! Ajuns într-o comunitate massai și curios fiind să afle care e percepția băștinașilor despre Europa și europeni, ce credeți că-i spune o femeie a locului? Îi spune, nici mai mult, nici mai puțin și cu o mare siguranță de sine că da, știe ea, europenii sînt oamenii aceia care se mănîncă între ei!
Mai mult ca sigur, fără să vrea, femeia a oferit o adevărată lecție de antropologie și o palmă grea pe obrazul și starea Europei unite. Unite, iată, în… „canibalism”!

3. ACUM UN AN – Ignat la… GHIȚĂ TV… Se pare că apropierea Ignatului care va lua gîtul porcilor, ia, în egală măsură, și văzul și mințile prezentatoarelor tv. Poate nu întîmplător, tocmai la televiziunea lui… Ghiță, vorbind despre ultima minune a Maicii Tereza, recunoscută de biserica catolică, o prompteristă care vede numai roșu în fața ochilor spune, dezinvolt și convingător, că Maica mai are puțin, foarte puțin pînă la… sacrificare!

IOAN  VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul „Jurnalului de la Mahala”…