O POVESTE MAI VECHE

 Doi cercetători de la Universitatea din Arizona, susţin că au descoperit care este esenţa sufletului omenesc, ei au elaborat o teorie care ar putea explica acest mister. La baza conştiinţei, regăsită la nivelul celulelor din creier sub forma unor structuri numite microtubuli, ar sta rezultatul unor efecte de natură cuantică gravitaţională. Altfel spus, sufletul este un produs al mai multor interacţiuni ale întregului Univers care se concentrează în celulele vii, precum cele din creier. Asta înseamnă că sufletul ar putea exista şi în afara corpului, adică am putea trăi şi dincolo de moartea fizică. „Să zicem că inima încetează să mai bată, sângele nu mai curge, iar microtubulii îşi pierd starea cuantică. Informaţia cuantică din microtubuli nu este distrusă, nu poate fi distrusă. Pur şi simplu se distribuie şi se disipează în Univers. Dacă pacientul este resuscitat, informaţia cuantică se poate întoarce în microtubuli, iar persoana poate spune: am avut o experienţă de după moarte…”, explică unul dintre cercetătorii americani.

În onoarea acestor microtubuli și pentru miraculoasa natură cuantică prea-gravitațională, vă reamintesc o delicată și „sufletească” mică poveste, dincolo de ea, orice cuvânt mi se pare inutil. În spatele vitrinei unui magazin de încălțăminte, un copil amărât, desculț și trist se uita lung la pantofii din fața lui. Pe ușă a ieșit o doamnă, cu brațele pline de pachete colorate. Ce faci, micuțule? a întrebat ea. Mă rog la Dumnezeu să-mi dea și mie o pereche de pantofi, i-a răspuns copilul. Doamna l-a luat de mână, au intrat în magazin, i-a cumpărat ciorapi, pantofi, l-a spălat pe picioare și l-a încălțat cu obiectele visate. Ochii fericiți treceau prin pereții magazinului. Afară, la ieșire, copilul a întrebat: Doamnă, sunteți cumva nevasta lui Dumnezeu?