BALANȚA ÎNCLINATĂ

S-ar putea să fie în luna iunie, la Festivalul BABEL de la Târgoviște, o seară CULTURA DE SÂMBĂTĂ, cel puțin așa e în proiectul celor două săptămâni de evenimente estivale. De altfel, e timpul să recunoaștem că cea de-a doua „epocă” RANIN la BULANDRA târgovișteană s-a născut încet, dar sigur. Hamlet, A douăsprezecea noapte, Balcanicele, în curând Antigona și toate celelalte sunt argumente puternice.

Am văzut, de curând, BALCANICELE, montarea domnului Alexander HAUSVATER, după scenariul cinematografic al lui Jules TASCA, cu nostalgia serilor încântătoare de la jumătatea deceniului trecut. Un aer de BACANTELE sau de ISPITIREA SFÂNTULUI ANTON a revenit pe scena teatrului din orașul nostru. Este adevărat, totuși, că în spectacolul recent pare să fie și o balanță ușor înclinată. După reprezentația din sfârșit de februarie a urmat o întâlnire cu regizorul și cu actorii, chiar dacă în sală au mai rămas puțini iubitori de teatru. N-am reușit să-i povestesc regizorului despre un articol apărut într-o modestă revistă de liceu, de la o școală din Sarajevo. Un adolescent scria despre scenariul BALCANICELOR și se întreba ce fel de balanță folosește autorul… Bosniacii musulmani sunt așezați pe un taler de aur, îngroșat cu pietre lustruite de râu, iar sârbii sunt puși pe celălalt taler numai cu umbrele lor, adică mult mai ușori, evaporați, ca niște strigoi. Poate că vom vorbi despre toate acestea la evenimentele din vară.

La mijlocul deceniului trecut i-am dus de multe ori pe elevii mei la teatru, am umplut sala, am avut discuții cu actorii, știu că am făcut mult pentru formarea unui public de teatru la Târgoviște, iar efectele se mai văd și azi…

Aș mai putea să o fac și acum? Nu prea cred, mă uitam în jurul meu la ultima reprezentație cu BALCANICELE, tineri înstrăinați, cu priviri goale, aveau o singură preocupare: să-și folosească telefoanele de ultimă generație pentru a fotografia nuditățile de pe scenă. „Bă, șoptea unul în telefonul lui, vezi că ți-am trimis niște gagici goale… Poze, bă!”

Ce să mai spui? Noul public de elită, alte generații, alte bucurii estetice. Și etice?