„Ai grijă de tine, copilul meu urât!” Ultimele lui cuvinte parcă îmi răsună în minte și acum. Au trecut câteva luni bune de când nu l-am mai văzut așa cum l-am cunoscut prima dată. Pare-mi-se că s-a pierdut în lumea sa plină de regrete, că s-a distanțat de tot ce credeam că îl face fericit. Dar eu? Pe mine ce mă face fericită? Să fie oare zâmbetele pe care reușesc să le aduc pe fața prietenilor mei?  Nu poate fi doar atât. Mi-ar fi imposibil  să trăiesc într-un întuneric infinit. El însă mi-a spus scurt și răspicat că fericirea e doar o stare de moment pentru care nu merită să faci vreun efort. Și el ca și mine suntem nedumeriți și e posibil că și mulți alții au fost și încă sunt. Pentru fericire, pentru acele câteva clipe merită să ne dăm ani din viață, să facem tot ce ne stă în putință. Sentimentul de fericire nu vine niciodată neînsoțit, la fel cum nu poate fi niciodată uitat. De-a lungul vieții fericirea vine sub diferite forme: copiii ni se nasc, întâlnim marea iubire, bunica se însănătoșește, reușim în cariera propusă ori salvăm vieți.

Așa se face că ieri, pe când stăteam singură în camera mea și reciteam în tăcere o carte, descoperită acum mult timp am găsit îngroșată o  propoziție: „Omul cel mai fericit e cel care-i face fericiți pe cât mai mulți oameni”. Eu mă regăsesc aici și el poate că s-ar regăsi dacă ar ști să citească printre rânduri.

Despre momentele fericite  ale vieții  noastre avem multe de spus, dar despre momentele triste putem umple pagini. Așa se face că ne aducem aminte cu drag de fericirea trecută, de starea entuziastă, de fluturașii din stomac și de liniștea apusă. Amintirile frumoase ne sunt aproape și ne rămân în inimi pururea. Amintirile mai puțin plăcute ne sunt lecții de viață de care alegem să ținem cont sau să le ignorăm.

Noi toți am reușit să facem pe cineva fericit. Unii prin felul lor de a fi, copleșitor; alții prin dorința de a umple golurile neputinței; eu prin dăruire sufletească și el prin propria durere. Fericirea fiecăruia are un nume, un dram de iubire și un prenume de „va fi bine ”.

IULIANA  ELENA  DUMITRAȘCU  este elevă în clasa a XII-a, la Colegiul Național „Constantin CARABELLA”, din Târgoviște…