Leontina GRIGORESCU – Acceptare

Leontina_GrigorescuCum trebuie să acceptăm ceva ce nu ne place? Cum ar trebui să reacţionăm în momentul în care aşteptările noastre nu sunt atinse? Ar fi mai bine, evident, să nu ne mai stabilim nişte etaloane pe care ceilalţi să le îndeplinească. Până la urmă, nimeni nu e obligat să acţioneze după cum ne dorim noi. Cel mai bine ar fi, probabil, să impunem imaginaţiei noastre nişte limite, şi prin urmare, nu ar mai există dezamăgirea atât de des întâlnită şi atât de enervantă.Pe de altă parte, de ce ne influenţează aşa de tare lucrurile exterioare? Toată lumea spune că fericirea vine din interior, aşa că unde e problema? Cred că am spus de multe ori asta, dar cred că starea de bine trebuie să izvorască de undeva dinăuntru, dar de cele mai ulte ori este contorsionată şi de cei ce ne înconjoară. Dacă până şi vremea ne poate modifică atitudinea, atunci comportamentul unuia dintre indivizii care ne sunt apropiaţi, evident, are forţă mai mult decât necesară pentru a ne îmbunătăţi sau, mai rău, pentru a ne face ziua şi mai proastă.

În cazul celei de-a două variante, cea negativă, se poate spune că nu ne-am ales bine prietenii, dacă aceştia, în loc să ne înveselească, să ne susţină şi să ne încurajeze, acţionează fix invers? Bine, în mare parte depinde şi de noi cât de mult le dăm altora voie să ne cunoască cu adevărat. De cele mai multe ori nu spunem în întregime ceea ce ne deranjează, ceea ce ne macină, dar avem pretenţia că ceilalţi să intuiască cumva, eventual prin intermediul unei puteri magice, ceea ce simţim noi de fapt.

Cred că aici este problema: avem impresia că dăm prea mult credit cuiva, iar acel cineva ne înşeală fiecare aşteptare. Poate aşa este, dar poate uneori sursă conflictului suntem noi înşine. Nu suntem îndeajuns de sinceri, de oneşti. Lăsăm la iveală indicii ce ar putea să demaşte situaţia în care suntem, dar există şi varianta că cel care ar trebui să pună cap la cap piesele puzzel-ului să nu reuşească, să încerce, dar pur şi simplu să nu aibe succes. Învinovăţim persoane care deja se critică pentru că ne dezamăgesc.

Cred că de mult timp nu am mai văzut persoane cu adevărat indulgenţe. Nu mai avem răbdare, tragem concluzii imediat după ce trăim o experienţă, iar în situaţia în care nu ne pronunţăm pe moment, ne gândim că ar fi bine să ne stăpânim pentru că nu vrem să ni se întoarcă „favoarea” la un moment-dat.Aşa că până la urmă, dacă fericirea vine din interior, atunci dezamăgirea, tristeţea şi celelalte sentiente negative nu sunt tot produse de noi înşine? Şi prin urmare, cum vrem să ne simţim nu depinde mai mult de noi decât de cei din jur? Dacă ne vom răspunde la asceasta întrebare, poate lucrurile nu vor mai fi aşa de complicate.

LEONTINA GRIGORESCU este absolventă 2016 de „Carabellă” târgovișteană și studentă de București…