Pe fundal se aude Holograf cântând „Ochii tăi”. Ce subiect s-ar potrivi atmosferei? Nu mai contează, a început publicitatea. Vorba aia, când ți-e lumea mai dragă, atunci se întâmplă ceva care să îți dea peste cap planurile. Așa și cu radioul, când dă Dumnezeu să se mai difuzeze o melodie mai decenta și nu o manea actualizată, atunci trebuie să cobori din mașină sau să închizi aparatul. Prin urmare, cum o dai, cum o întorci, tot nu iese bine. Ca în majoritatea domeniilor, de altfel. Ca în viață. Fiecare își face planuri, chiar nu cred că cineva nu s-a imaginat niciodată într-o anumită ipostază. Facem aproximări. La vârsta x, deja trebuie să avem îndeplinite câteva obiective. Peste un interval de timp apare altceva ce ne atrage atenția, ceva mai impozant, ceva ce ne face să nu mai realizăm că în drumul spre atingerea lui am bifat un țel propus cu mult timp înainte. Și așa mai departe. Adăugăm pe lista de dorințe în continuu, dar cred că uităm să mai și tăiem ceea ce am acumulat. Și tot nemulțumiți suntem pentru că nu am obținut cel mai râvnit gând, și cel mai recent în cel mai scurt timp posibil.
În consecință, revin la ce am zis mai sus: cum o dai, cum o întorci, tot nu e bine. Toate ca toate, dar reușim să realizăm la un moment dat. Atunci chiar apreciem ce am construit, ce am clădit și ne simțim mândri. Dar partea proastă e că motivul ce ne face să conștientizăm este pierderea. Chiar în momentul în care ni se ia cotidianul, ne dăm seama cât de prețios era și el. Cred că teoria asta se aplică oriunde, indiferent că vorbim despre oameni, obiecte sau statuturi. Binele e bun atunci când începe să se transforme în mai puțin bun, nu? Poate că asta e în natura umană. Cine poate să se opună? E mult prea contradictoriu și complicat, doar vorbim despre indivizi cu suflete și mentalități total opuse.
Acceptăm și noi în sinea noastră că suntem insațiabili, tocmai de asta poate că suntem lipsiți de vindecare. Până data viitoare, îndepliniți-vă dorințele și nu uitați să le conștientizați…
LEONTINA GRIGORESCU este elevă în clasa a XII-a (E), la „Carabella” târgovișteană…