E ziua ȋn care… Nu vreau să fiu o oarecare, (chiar nu cred că cineva ȋși dorește cu adevărat să fie) așa cum susține de ceva vreme „Zâmbărețul” din muzica românească, ci azi o să ȋncerc să scriu despre ceva ce interesează pe toată lumea ȋn ultimii ani, mai exact de când a ȋncetat să mai fie ceva chiar atât de normal. Mda, mă gândesc la fericire.

Săptămâna ce tocmai a trecut m-a făcut să mă gândesc la cauzele care determină această stare de spirit atât de râvnită, dar și atât de greu de obținut. Vine din interior? Serios? Poate că ȋntr-adevăr ăsta e răspunsul, dar să fim sinceri, chiar suntem convinși de asta?

Totuși, ceva nu e ȋn regulă cu afirmația precedentă, care e și un real clișeu. Ȋn primul rând, asta ar ȋnsemna că suntem absolute mulțumiți de noi și ne suntem complet autosuficienți. Putem să trăim fără părinți, fără frați, pe scurt fără familie, despre iubit(ă), soț/soție, nici nu mai are sens   să amintesc. Rezultat: alienare la cote maxime, iar asta, ȋn opinia mea, este o adevărată cascadorie ȋnscenată pe post de ȋncurajare.

De fapt, cred că avem nevoie de câteva lucruri pentru a ne declara fericiți, iar cel care primează este de departe temuta iubire. Ṣi nu vorbesc doar despre iubirea demnă de filmele americane, ci și despre iubirea pe care o poți trăi atunci când ȋți cumperi un câine.

Vorbesc despre momentele fericite ȋn care ȋți dai seama că iubești să faci ceva, despre dățile in care realizezi că nu mai poți să reziști fără să spui cuvintele magice unei persoane. Da, poate că fericirea vine din interior, dar cu siguranță este determinată de ce se ȋntâmplă ȋn exterior.

Este determinată de lucruri mici, de zâmbetele pe care le primești, de numărul de ȋmbrățișări pe care ești ȋn stare să le aduni, de momentele asemănătoare cu cele dintr-un roman. Bucuria depinde de maniera ȋn care ești ȋnvățat să trăiești.

Libertatea, viteza, adrenalina, muzica, curajul de a face lucruri nebunești, dar și priceperea de a aprecia lucrurile banale, poate toate astea chiar sunt metode de a ajunge la fericire. Și de ce să nu fiu realistă? E atât de fericit momentul ȋn care știi că ai o ȋntreagă ciocolată doar  pentru tine! C’est magnifique!

O sa vorbești despre fericire doar atunci când  o să ajungi la un punct când ai fi ȋn stare să dai tot ce ai, toată bucuria ta pentru a o dărui altcuiva. Da, destul de complicat, dar totuși, asta e definiția fericirii, chiar dacă aș putea să fiu singura care gândește așa.

Poate că fericirea e așa CUM VREI TU să fie, până la urmă.

LEONTINA  GRIGORESCU este elevă în clasa a XII-a  (E), la Carabella târgovișteană…