Cazarma Pompierilor 1907-1909
Printr-o adresă din 22 noiembrie 1906 Administraţia Casei Bisericii din cadrul Ministerului Cultelor şi Instrucţiunei cerea primarului urbei Târgovişte să mute Corpul Pompierilor Oraşului din clădirile Bisericii parohiale Stelea. Acestea urmau să fie ori renovate pentru a servi slujitorilor bisericii, ori dărâmate pentru „a se curăţa locul bisericii de ruine şi a i se da înfaţişarea potrivită…” În baza unei înţelegeri verbale, în data de 28 martie 1907 i se solicita arhitectului Enachie Lăzărescu să întocmească un plan şi un deviz pentru construirea cazarmei de pompieri, în limita sumei de 30.000-35.000 lei. Suma necesară a fost inclusă în buget, potrivit Ordinului Ministrului de Interne nr. 8636/ 05 aprilie 1907.
O dată planurile întocmite, Comisia Interimară a Comunei Urbane le-a aprobat în şedinţa din 15 aprilie 1906. În deviz erau cuprinse: săpături, beton, zidărie, fier în traverse, grindărie de brad, construcţia planşeului şi a acoperişului la turn, pardoseli, tencuieli, acoperiş, tâmplărie şi scări. Cazarma urma să fie construită pe un teren aparţinând comunei, pe strada G. Gr. Cantacuzino, fostă Justiţiei (în prezent s-a revenit la denumirea veche a străzii).
În data de 17 mai 1907 este aprobată oferta domnului Ghiţă Steriu de construire a cazarmei potrivit planurilor şi devizului întocmite de arhitectul E. Lăzărescu. Potrivit caietului de sarcini antreprenorul trebuia să înceapă lucrările în 10 zile de la semnarea contractului. Acesta era totodată obligat să predea comunei „fără nici o indemnitate toate obiectele găsite în timpul lucrării ori care ar fi valuarea lor materială istorică sau antică”. Se pare că prevederile privind termenul de executare a lucrării nu au fost riguros respectate de antreprenorul Ghiţă Steriu care, la data de 27 august 1907, era somat să grăbească lucrările al căror termen de execuţie, potrivit contractului, era 30 noiembrie 1907.
La sfârşitul lunii septembrie se încheiau un proces-verbal şi un deviz cuprinzând situaţia provizorie a construcţiei, pentru care domnul Steriu avea de încasat 13.791 lei şi 30 de bani. Mai apoi, la solicitarea antreprenorului, Consiliul Comunei întrunit în data de 17 octombrie 1907 prelungea termenul de executate a tencuielilor şi învelitoarei pentru primăvara anului 1908, însă tâmplăria trebuia executată până la 30 noiembrie 1907, potrivit contractului. Astfel domnul Ghiţă Steriu anunţa în luna iulie 1908 faptul că se putea efectua recepţia finală a cazarmei. Probabil că au existat mici nereguli care au trebuit remediate deoarece, potrivit documentelor păstrate, procesul-verbal de recepţie finală a Cazarmei Pompierilor oraşului s-a încheiat abia în data de 06 noiembrie 1909.
După finalizarea lucrărilor de construire a cazarmei, tot după planuri întocmite de arhitect Enachie Lăzărescu şi aprobate de Consiliul comunal la 10 iulie 1908, începea construirea unui turn de observaţie pentru cazarmă, al cărui antreprenor a fost Eralis Zinelli. Recepţia pentru turn s-a făcut la 20 iunie 1910. În prezent, fosta Cazarmă a Pompierilor, devenită monument istoric, adăposteşte documente cu valoare istorică, păstrate şi administrate de Arhivele Naţionale Dâmboviţa (din Fondul Primăria oraşului Târgovişte, dosar 18/1907-1910).
LILIANA STOICA este șef de serviciu la Arhivele Naționale Dâmbovița, absolventă a Facultăţii de Arhivistică din cadrul Academiei de Poliţie „Al. I. Cuza” Bucureşti …