Am lipit afişe peste tot, în toate zonele aglomerate, acolo unde     s-ar presupune că, fugari prin viaţa sau doar existenţa lor, unii dintre ei şi-ar întoarce o secundă privirea de la drumul drept ca un fir întins… ar fi de-ajuns pentru ca, măcar unora dintre aceştia       ( chiar dacă puţini), le-aş trezi vreo fărâmă de gând…

“S-a pierdut copil mare. S-a pierdut printre… scopurile voastre <măreţe>, printre ţelurile voastre demne de atins, printre orgoliile şi nemiloasa voastră frază, tăioasă ca o lamă lată, ascuţită fin, cu care încercaţi să vă ascundeţi hidoşenia reflectată în oţelul lustruit. S-a pierdut printre bijuterii grotesc expuse, printre falduri, printre <adevăratele> virtuţi ale acestei vieţi,  s-a pierdut printre voi, pierzând drumul către el… către copilul mare, cu ochii larg deschişi spre culorile sufletelor. S-a pierdut crezând că strălucirea din ochii voştri e de fericire, de frumos, de senin, de suport pentru a nu alege drumul către vreun obscur înşelător…”.

A înţeles după un timp că nu era decât lumină de cărbune-aprins de ură, de invidie şi nepăsare, de răzbunare şi dispreţ. I s-au uscat, de mult prea multe ori, lacrimi amare din ochi tot mai pustii, pe obrajii tot mai fără urmă de trăire. Şi-a devenit, încet, unul de-al vostru, iar voi aţi dansat în cerc în jurul lui, gâtuiţi de emoţie, salivând de plăcere… ”N-a rezistat! Cum de-a crezut?”

Am lipit afişe peste tot. Pe ele, poza unui copil mare, cu ochii larg deschişi spre lumea pe care credea că va ajunge s-o iubească. N-a fost de-ajuns. Ea, nu l-a iubit…

MARIANA OPREA STATE este absolventă de istorie și filosofie, consilier la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale și vecină cu serele de flori ale Târgoviștei…