1.De ce sunt mândru că am fost profesor (gânduri dintr-un posibil jurnal)… 1 septembrie 2016, începutul unui nou an şcolar. Colegii încep activitatea. Eu mă duc la Târgovişte la Casa de pensie pentru recalculare. Din fereastra maxi-taxiului mă privesc doi ochi albaştri. Mă urc şi Tinica, o fostă elevă mă invită pe o canapea alături.. „Ce mai faceţi domn profesor, vă mai aduceţi aminte de mine?”  Cum să nu îi răspund, plonjând în răstimpul celor 20 de ani de când nu   ne-am mai văzut… O oră de filosofie despre fericire şi un răspuns… impertinent, inocent al Tinicăi… „Fericirea mea în viaţă este omul cu mustaţă…” Moara Nouă, Mircea Vodă, Nucet… amintiri din liceu, domnul Miu, doamna Zamfirescu, diriga Mariana Manolache, Cristi Coman, Daniel Pârvu, Flori… şi alţii şi alţii… Douăzeci de ani, o viaţă de om… Şi vine seara şi alţi elevi mă recunosc, mă mai recunosc… Al lui Bulgaru, George, elevul meu scamator, şi Florin, şi alţii şi alţii… mă mai recunosc… „Mi-aţi dat cinci într-a cincea” îmi spune o fată… Eu nu recunosc, dar sunt fericit că cineva îşi mai aduce aminte de mine tânăr… O seară frumoasă pe 1 septembrie, când colegii încep activitatea, iar eu am fost la Casa de pensie pentru recalculare… Pentru recalculare…

MIRCEA  DRĂGĂNESCU  este absolvent de filosofie și este membru al Uniunii Scriitorilor din România…