1.Mama mare Ioana, fostă baron din Găleteni mă priveşte blând şi îmi spune să am răbdare că şi ea în preajma Prejbii Poieni a avut răbdare când a fost nevoită să fugă de prigoana celor pe care îi botezase şi cununase şi care atunci s-au năpustit în conacul unde avuseseră parte de conacul de la sfârşitul secerişului şi culesului toamnei… parte în parte cum nu vor mai fi avut parte de la cap….Mama mare se plimbă prin curtea din Titu şi acum după ce de atâta timp a murit. Se plimbă prin creierul meu…

2. Stările sunt ca norii de pe cer. Se schimbă de la o clipă la alta… Tot ceea ce ne afectează ne înnourează sau înseninează cerul inimii noastre, pregătesc furtuni sau stări de calme reverii… Suntem la cheremul viscerelor noastre, precum vremea probabilă…!!!

3.Un oraş mic este ca o caracatiţă…! Multiple braţe, lipicioase, agăţătoase, libidinoase…, otrăvite…, ce se şi apropie de tine hulpave pentru a-ţi dezveli intimitatea ta, pentru a o expune, pentru a te deprecia, pentru a te face asemenea lor, incolor, inodor şi fără niciun dumnezeu pe un nor inaccesibil lor… O cloacă a unui oraş mic ce riscă să se piardă-n nimic…!!!

4. O întâlnire liberală plină de oportunişti… Cu un Cezar Preda recondiţionat în liberal sadea şi, culmea, în condiţia de „intelectual”, cu un inspector general de învăţământ, dând răspunsuri aiurea unor elevi ce doreau să afle ce se va întâmpla cu ei după… O cafenea liberală ca pe vremea lui nea Ceaşcă… De nechezol…

5. Mama, o istorie vie a represiunii comuniste împotriva „boierilor”… A pornit în bejenie din loc în loc, într-o cotigă cu ceva boarfe şi câteva „mobile”, o masă şi un pat şi cu doi copiii mici care nu pricepeau ce se întâmplă cu ei. Am poposit, eşuat, pe ţărmul insulei Titu… Mă gândesc la mama, la suferinţa ei, dată de grija ce încă ne-o poartă, mă gândesc la neputinţa mea de a opri timpul şi la puţinătatea mijloacelor de a micşora suferinţa, mă gândesc în cele din urmă la Dumnezeu…

6. Un doctor atipic, repezit, dedicat profesiei sale de „urgentist”… Nu stă la discuţii cu pacienţii recalcitranţi, îi place ordinea, punându-te la punct oricine ai fi. Este perfecţionist şi nu are pretenţia că le ştie pe toate. Îşi dă seama de diagnostic şi încearcă să te îndrume către cei mai buni specialişti. Cheamă de urgenţă salvarea. Acolo unde poate interveni, o face fără niciun fel de întârziere. Este un om obişnuit, nu se crede printre zei şi… îl cheamă Colomei… Mulţumim, domnule doctor!

7. Subconştientul funcţionează… Nu ştiu cum, la orele prânzului ies să fac ultimele cumpărături, când cohorte de elevi de la „liceul meu” îşi termină orele şi se îndreaptă către autobuze sau spre tren, şi care toţi mă întâmpină cu un „bună ziua, domn profesor”!!! Un fior mă străbate pe şira spinării şi îmi dau seama ce de timp a trecut de când tânăr fiind, treceam sfios pragul profesiunii care mi-a marcat viaţa… Nu pot să închei aceste puţine rânduri fără o declaraţie de afecţiune către cei care sunt borne ale existenţei mele: elevii mei şi colegii mei buni.

MIRCEA  DRĂGĂNESCU  este absolvent de Filosofie și este membru al Uniunii Scriitorilor din România…