PERSONAJELE:

Nausicaa
Arete
Domnişoarele de onoare ale prinţesei
Ulise
Duhul lui Elpenor
Alcinou
Regina
Demodoc
Eurial
Actorii
Agenor
Trei băştinaşi
Consilierii lui Alcinou

Deşi acţiunea melodramei se petrece în Ţara Feacilor (numită aici Insula Fericiţilor) şi este evident plagiată după Homer, nimic din decoruri sau din costume nu trebuie să evoce antichitatea homerică, ci mai curând stilul rococo, Versailles-ul sau Trianonul. Impresia generală va fi (în ciuda excesului de dantele şi de peruci) de spaţiu insalubru, de pivniţă sau magazie neaerisită. Pentru scenele de pe plajă ar fi necesară prezenţa unui şevalet, a unei umbrele de soare cârpite cu petice policrome şi a doi bulumaci între care este suspendat leagănul în care se va da Bacis şi va moţăi Arete. De notat de asemenea că titlul piesei s-ar cuveni pus între ghilimele, fiindu-ne furnizat de domnul August Strinberg, căruia îi adresăm pe această cale călduroasele noastre mulţumiri.

Actul I

Plajă în Insula Fericiţilor. Prinţesa şi domnişoarele ei de onoare, Arete.
PRIMA DOMNIŞOARĂ (Care pictează): Te rog frumos, mătuşică Arete, puţin albastru de Prusia!
A DOUA (Care cântă la cythară): Un do de sus, cotoroanţo!
A TREIA (Care vrea să prindă fluturi): N-ai văzut acele mele cu gămălie, Arete?
A PATRA (Care tocmai a isprăvit o pasienţă.): Vii să fucăm popa prostu, frumoaso?
A CINCEA ( într-un leagăn.): Hai să-mi faci vânt, zgripţuroaico ! (După o vreme, împingând-o pe Arete cât colo.): Nu vreau în poponeaţă, vreau în picioare!
ARETE: Să-ţi fie ruşine, Bacis. Aşa se poartă o domnişoară bine crescută ?
TOATE DOMNIŞOARELE: Nu vrea în poponeaţă! Vrea în picioare!
ARETE: Hai, Bacis, fii fată înţelegătoare!
A CINCEA DOMNIŞOARĂ: Nu fi cotoroanţă, Arete!
A PATRA: Nu fi scorpie!
A TREIA: Nu fi castravete!
ARETE: Micuţa Bacis vrea să mă supere? Pe mine, pe guvernanta ei, pe bătrâna Arete?
A CINCEA DOMNIŞOARĂ: Bine, dacă spui tu, fie şi-n poponeaţă. (Se aşază.) Ce mai stai, hai şi fă-mi vânt!. (Arete o dă în leagăn pe Bacis în hohotele de râs ale domnişoarelor de onoare.)
NAUSICAA (Până acum a stat retrasă într-un colţ al scenei.): Arete!
(Jocul a încetat. Domnişoarele care se strânseseră în jurul leagănului se întorc la îndeletnicirile lor.)
ARETE (Reverenţă adâncă.): Prinţesă!
NAUSICAA: Arete, mi s-a zbătut ochiul drept!
ARETE: Semn bun!
NAUSICAA: Să fie vorba de tarta cu frişcă pe care o pregăteşte bucătarul lui Alcinou pentru sărbătoarea Fecioarelor?
A CINCEA DOMNIŞOARĂ: Auzirăţi, Suratelor? (Pofticios.) Tartă cu frişcă!
ARETE: Zeii nu dau semn pentru astfel de lucruri mărunte, prinţesă.
A CINCEA DOMNIŞOARĂ: Lui Arete nu-i place tarta cu frişcă, spune c-o balonează,
ARETE: Numai la mâncare ţi-e gândul, bezmetico!
A PATRA DOMNIŞOARĂ: Nu se spune mâncare, Arete, se spune crăpelniţă.
A CINCEA: Haleală!
ARETE: Ajunge! Domnişoarele de onoare ale prinţesei vorbesc ca nişte precupeţe de midii.
NAUSICAA: Ei, Arete, nu vrei să ne tălmăceşti semnul?
ARETE: Trebuie să fie vorba de o schimbare însemnată, prinţesă. De-acum ai crescut, ai început să te faci frumuşică…
NAUSICAA: Când îţi iei mutra asta solemnă, îmi vine să dau ortul popii de plictiseală, iubito!
PRIMA DOMNIŞOARĂ: Şi de ce te miri, Bacis? Cine a mai văzut vreodată ţelină nostimă?
A DOUA: De câte ori se încruntă aşa, mătuşica Arete seamănă cu un păstârnac.
ARETE: Dacă vă mai hliziţi ca prostuţele, uite, nu mai scot nici un cuvânt.
A CINCEA DOMNIŞOARĂ; Ne faci să murim de curiozitate, măicuţo, n-o fi vreo istorie deocheată?
A TREIA: Fii pe pace, Arete, n-o să trăncănim pe unde nu trebuie.
ARETE: Prinţesa s-a făcut mare, nu m-aş mira dacă la curtea lui Alcinou or să dea în curând buluc peţitorii.
NAUSICAA (Dezamăgită.): Cum, asta-i tot?
A DOUA DOMNIŞOARĂ: Uite de ce făcea mătuşica Arete pe misterioasa.
A TREIA: Ţi-ai găsit! Pentru prinţesa noastră un soldăţoi cu obielele împuţite!
A PATRA: Un târâie-sabie!
A CINCEA: Sau, cine ştie, vreun negustor de măsline!
PRIMA: Ai dat-o rău cu oiştea-n gard, mătuşico.
A PATRA: Prinţesa n-are nici o grabă să se mărite.
NAUSICAA: Numai să îndrăznească vreunul! O să-i scot ochii!
ARETE: Ăsta e rostul nostru, pe castitatea Dianei! Să ne mărităm şi să le facem bărbaţilor noştri moştenitori.
A CINCEA DOMNIŞOARĂ: Mărită-te tu, ARETE: Am auzit că-ţi crapă buzişoarele, cotoroanţo, după cârnăţarul lui Alcinou.
PRIMA: Ce mai aştepţi mătuşico, suflecă-ţi iute mânecile şi odrăsleşte-i moştenitori.
A DOUA: Zece gemeni, Arete!
A TREIA:Ca zece tobe cu sânge.
A PATRA: Ca zece băşici umplute.
A CINCEA: Ca zece jamboane.
ARETE: De unde să ştiţi voi, gâsculiţelor, care-i soarta prinţesei?
(Pauză prelungită. Fecioarele îşi reiau îndeletnicirile lor obişnuite.)
NAUSICAA: Hai şi pune-mi aţă în ac, mătuşică Arete.
ARETE: Îndată. (Apropiindu-se de prinţesă.) Ce coşi tu acolo?
NAUSICAA : Un vas cu pânze, iubito.
ARETE (Privind cusătura.): Ce corabie falnică!
PRIMA DOMNIŞOARĂ: Mai bine hai şi priveşte la natura mea moartă cu morcovi, Arete.
NAUSICAA: E corabia unui marinar iscusit. (Pauză.) Să nu râzi de mine, măicuţă.
ARETE: Nu râd. Unde ai văzut tu corabia asta, prinţesă?
NAUSICAA: Nicăieri. În închipuire.
ARETE: E primejdios să le dai frâu liber închipuirilor.
A DOUA DOMNIŞOARĂ: Arete, hai să cântăm la cythară. Astăzi am putea să compunem un epitalam.
A CINCEA: Ba un marş soldăţesc, mătuşico.
ARETE: SĂ nu-ţi mai laşi gândul să zboare la corăbii, prinţesă. Marinarii sunt un soi de oameni primejdioşi. Ăştia au în fiecare port câte o nevastă.
A PATRA DOMNIŞOARĂ: Ia mai tacă-ţi gura, palavragioaico!
A TREIA: Prinţesă, Arete te-a şi măritat în gândul ei cu un boţman beţiv.
A DOUA: Sau cu un cârmaci şontorog.
ARETE : Pe castitatea Dianei ! Tare bine se mai pricep să ne sucească minţile cu vorbe meşteşugite.
PRIMA DOMNIŞOARĂ : S-ar zice că mori de poftă, baborniţo.
NAUSICA: Cine m-o fi pus să cos o corabie? Mătuşica Arete ar fi fost încântată dacă aş fi cusut o legătură de usturoi.
ARETE: Râdeţi voi râdeţi, dar prinţesei i s-a zbătut ochiul drept şi gândul ei zboară la blestematele acelea de veliere.
NAUSICAA: N-o să mai cos decât conopide, promit. Vii să facem pace, Arete?.
A CINCEA DOMNIŞOARĂ: Stai jos, mătuşico.
ARETE (Aşezându-se în locul lui Bacis în leagăn.) : Uf, sciatica mea !
PRIMA DOMNIŞOARĂ: Odihneşte-te, bătrânico!
A DOUA: Sst! Arete se relaxează.
A TREIA: Arete, hai să te caut în cap. (O caută în cap.)
A PATRA: Arete, hai să te învelesc. (O înveleşte.)
A CINCEA: Arete, hai să-ţi scoatem sandalele. (Îi scoate sandalele.)
ARETE (Căscând.): Arete în sus, Arete în jos. (Cască din nou. E pe jumătate adormită.)
PRIMA DOMNIŞOARĂ: Nani-nani!
A DOUA: Doarme Arete!
A TREIA: Somn uşor, puică.
A PATRA: Vise plăcute, mătuşă.
A CINCEA: Gata, hoaşca a adormit.
(Lungă tăcere. Arete doarme în leagăn. Domnişoarele de onoare s-au aşezat în cerc pe nisip în jurul prinţesei.)

OCTAVIAN SOVIANY este membru al Uniunii Scriitorilor, a fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară și este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi…