(Intră Alcinou.)
ALCINOU: Pe fulgerele lui Zeus! Iar vă certaţi?
EURIAL: Pacostea de Arete l-a insultat pe marele ceasornicar al palatului.
ALCINOU: Arete să nu se amestece în chestiunile de ceasornicărie. De mult vroiam să-i spun că-s cam nemulţumit de educaţia prinţesei. (Pauză.) Un moment! (Striveşte cu papucul un gândac pe perete.)
NAUSICAA : I-aş reaminti Majestăţii Voastre că omul ăsta e marinar, nu meşter de ceasuri.
ALCINOU: Poate că înalte raţiuni de stat ne silesc în momentul de faţă să avem ceasornicari-marinari şi marinari-ceasornicari. (Sec.) Prinţesa să nu se amestece în politică.
ARETE: Pe castitatea Dianei! Şeful ăsta de echipaj o să dea peste cap toată munca mea educativă de secole.
EURIAL: Fabrica de şuruburi a dat faliment, exportul de piuliţe stagnează şi dumitale îţi mai arde de educaţie! (Scoţând din buzunar o cheie franceză şi arătând-o spre public.) Poftim, asta-i unica cheie franceză din tot regatul lui Alcinou, o am de la bunicul meu Antipator.
ARETE: Educaţia mai presus de orice, Majestăţile Voastre!
EURIAL: Ba mecanica mai presus de orice, ascultaţi-mă pe mine. Viitorul aparţine maşinilor.
ALCINOU: Un moment! (Striveşte iar un gândac.) Grozav ce s-au mai înmulţit gândacii în ultima vreme.
NAUSICAA (Apropiindu-se calină de Alcinou.): Majestatea Voastră îmi îngăduie să-i şterg ochelarii?
ALCINOU : Prinţesa e foarte drăguţă.
NAUSICAA: Papa, ai o scamă pe redingotă.
ALCINOU: Prinţesa e nespus de amabilă.
NAUSICAA: Îmi îngădui să-ţi pudrez peruca, tăticule?
ALCINOU: Prinţesa e extrem de gentilă. (Pauză.) Nu ştii că-n marină se fac mari reduceri de personal? Ieri am sabordat ultima noastră şalupă la sugestia baborniţei de Arete, care i-a împuiat capul reginei cu tot felul de scorneli despre marinari.
EURIAL: Marina noastră era oricum falimentară.
ALCINOU (Lui Ulise.): Lasă, că nici meşteşugul ceasornicăriei nu-i de lepădat.
ULISE: Majestatea Voastră e foarte drăguţă, nespus de amabilă şi extrem de gentilă.
NAUSICAA (Fulgerându-l din ochi): Poţi şi să coşi la gherghef, marinarule, dacă-ţi face plăcere.
EURIAL (Apropiindu-se de Alcinou.): Majestatea voastră îmi îngăduie să-i vorbesc între patru ochi?
ALCINOU (Strivind gândaci.): Poftim, meştere, cuvântează.
EURIAL: Majestate, spiritul de echipă e în regres, iar mecanica n-a mai progresat în Insula Fericiţilor de o mie de ani.
ALCINOU (Plictisit.); Avem iarăşi niscaiva cazuri de nesupunere? (Cu tristeţe.) Numai slăbiciunea mea e de vină. Şi regina socoteşte că-s peste măsură de tolerant.
EURIAL: în ciuda acestui regres, cu aceste zece degete ale mele şi cu această unică cheie franceză…
ALCINOU: Un moment, meştere! (Striveşte gândaci)
EURIAL: …eu am construit o jucărie nouă pentru prinţesă.
ALCINOU: Felicitări.
EURIAL: Din păcate (În cea mai mare taină.) marele ceasornicar al palatului sabotează spiritul de echipă.
ALCINOU: Nu ştii, o fi reparat cursa de şobolani? (Pauză.) mai întâi cursa de şobolani şi apoi jucăria. (Nemulţumit.) Toţi vreţi să faceţi din fiica mea o sclifosită şi o răsfăţată.
ARETE (Apropiindu-se de Alcinou.): Pot să vă vorbesc între patru ochi, Majestate?
ALCINOU: Dacă ţii morţiş, fie.
ARETE: Moravurile sunt în mare regres, iar Insula Fericiţilor a ajuns un azil de naufragiaţi.
ALCINOU: Şi ce-ai vrea să facem, cucoană? Să ne punem de-a curmezişul istoriei? Din cauza dumitale am fost nevoit să desfiinţez ministerul marinei.
ARETE: Aşa-zisul ceasornicar sabotează morala publică, Majestate.
ALCINOU: Pe fulgerele lui Zeus, eşti sigură? Regina ţine enorm la morală.
ARETE: Ieri pe malul mării a avut neobrăzarea să se prezinte în faţa prinţesei înfăşurat în pledul meu de culoarea homarului fiert.
ALCINOU: Mare obrăznicie! Dar din păcate înalte raţiuni de stat ne silesc în momentul de faţă să ducem o politică de încurajare a ceasornicăriei. Bine cel puţin că nu era gol.
ARETE: Apără-ne, Artemis!
ALCINOU (Strivind gândaci.): Uite că nu ne apără şi pace, cucoană. Parcă niciodată n-am avut în palatul meu atâţia gândaci.
ARETE: Majestatea Voastră trebuie să aleagă. Sau eu sau el!
ALCINOU: Hm! Mă pui într-o situaţie delicată. Să vedem, să vedem, politica unui stat nu se elaborează cât ai bate din palme. (Pauză.) Nu-ţi ascund că sunt foarte nemulţumit de ifosele şi gărgăunii din capul prinţesei.
(Intră Demodoc.)
DEMODOC: Majestatea Voastră îmi îngăduie să-i reţin atenţia numai câteva clipe?
ALCINOU: Câte pofteşti, Demodoc.
DEMODOC: Suntem între patru ochi?
ALCINOU: Între opt, dar n-are a face.
DEMODOC: E vorba de noul ceasornicar, Majestate…
ALCINOU: Credeam că voi, aezii, vă pizmuiţi numai între voi.
DEMODOC: Cultul eroilor e în mare regres, iar tradiţiile sănătoase sunt tot mai puţin preţuite în Insula Fericiţilor. Nici măcar Rătăcirile lui Ulise nu mai sunt ascultate cu entuziasmul de altădată.
ALCINOU (Strivind gândaci.) : N-aveţi decât să născociţi cântece noi sau. Şi mai bine, inventaţi nişte insecticide.
DEMODOC: În acest climat de nesiguranţă şi instabilitate, noul ceasornicar al palatului răspândeşte ideile cele mai subversive.
ALCINOU: Serios? L-ai auzit tu?
DEMODOC: Omul ăsta e un apologet al tehnocreaţiei.
ALCINOU: Fabrica de şuruburi a dat faliment, exportul de piuliţe stagnează, ministerul marinei s-a desfiinţat. Aşa că, vezi şi tu, Demodoc, înalte raţiuni de stat ne silesc în clipa de faţă să ducem o politică tehnocratică.
DEMODOC: Majestate, el consideră că până şi cultul eroilor este o superstiţie.
ALCINOU: Păi, dacă eroii nu se pricep nici măcar să repare o cursă de şobolani… (Lungă pauză). Domnilor, audienţa s-a terminat.
EURIAL: Nădăjduiesc că Majestatea Voastră o să mai reflecteze.
ARETE: Fie ca regele să nu regrete vreodată că l-a oploşit aici pe hoţul ăsta de mare în loc să-l spânzure de primul copac.
DEMODOC: Ba o să-l spânzure până la urmă, garantez eu.
ALCINOU: Să nu ne înfierbântăm. (Lui Ulise.) Hei, ceasornicarule !
ULISE : Majestate !
ALCINOU : Ai reparat cursa de şobolani ?
ULISE : Regina mi-a poruncit să repar mai întâi pianina mecanică.
ALCINOU: Dă-i zor cu cursa, meştere dragă, cred că neamul şoricesc nu huzureşte nicăieri aşa straşnic ca-n Insula Fericiţilor. (Pauză.) Şi încă ceva: dezvaţă-te să trăncăneşti vrute şi nevrute cu aezii şi guvernantele. Pe fulgerele lui Zeus, mă pui în situaţiile cele mai delicate. (După o vreme.) Dacă crezi că meseria de rege e o sinecură, te înşeli amarnic. Uneori aş prefera să fiu rândaş la bucătărie.
ULISE (Mormăind în barbă): Hotărât lucru, întreaga dinastie suferă de un complex al bucătăriei.
ALCINOU: Ce tot mormăi acolo?
ULISE: Nimic. Frigurile contactate la tropice
ALCINOU : Stai puţin, nu mişca ! (Striveşte un gândac aflat pe perete chiar deasupra capului lui Ulise.) Ce-o să ne facem cu gândacii ăştia, ceasornicarule ?
Cortina.