NAUSICAA: Ulise, iscusitul Ulise în Insula Fericiţilor… (Începe să plângă.)
ALCINOU: Recunosc că situaţia e cât se poate de delicată. Tu ce părere ai, Demodoc?
DEMODOC : Pe cele şapte muze ale Parnasului, dacă omul ăsta este Ulise eu sunt corabia Argo.
ALCINOU: Să nu ne înfierbântăm, poate că ni se oferă o şansă istorică. (Cască.) Daţi-mi coroana, mi-a venit cheful să guvernez.
REGINA: Ultima dată ai lăsat-o în poiata găinilor, Alcinou. (Pauză.) La latrină ai căutat-o?
ALCINOU : Poftim, era în borcanul cu murături. (Îşi pune coroana pe cap.) Aşadar dumneata, stimate colega, pretinzi că ai fi renumitul Ulise?
REGINA: Fii mai chibzuit, Alcinou, orice afirmaţie trebuie dovedită.
NAUSICAA: Ulise, iscusitul Ulise în palatul lui Alcinou…
DEMODOC: Majestăţile Voastre se încred în cuvântul unui vântură-mare?
ALCINOU: Înalte raţiuni de stat ne impun, meştere Demodoc să avem un erou şi în Insula Fericiţilor.
DEMODOC: Să nu încurajăm impostura, Majestăţile Voastre.
REGINA: Ai auzit, Alcinou? Nu te purta ca un uşuratic, ascultă şi părerile specialiştilor.
ALCINOU (Sec, ca de obicei.): Regina să nu se amestece. Poţi dovedi dumneata, Demodoc, că omul ăsta de treabă nu este Ulise?
(Intră duhul lui Elpenor.)
ELPENOR: Ba e chiar Ulise în carne şi oase.
ALCINOU: Mi se pare şi mie o ipoteză plauzibilă.
REGINA: Dar slăbănogul ăsta cine mai e, Alcinou? Ţi-am spus să nu mai intri în vorbă cu persoane necunoscute.
DEMODOC: Pe capetele Hecatei, mă întreb de unde o fi apărut, că doar n-a intrat pe gaura cheii.
ELPENOR: Am fost tot timpul aici, meştere Demodoc, dar n-am găsit potrivit să mă manifest sub o formă sensibilă.
ULISE: Ţi-am spus de atâtea ori că ar trebui să încetezi cu apariţiile tale intempestive.
ELPENOR: Eşti un găgăuţă, Ulise. Tot timpul trebuie să te scot din încurcătură.
DEMODOC: E complicele lui vântură-mare, Majestăţile Voastre. (Ironic, lui Elpenor.) Poate eşti şi dumneata unul dintre eroii războiului cu troienii.
ELPENOR: Nu. Mie parcele mi-au menit să rămân un ostaş anonim. Numele meu este Elpenor.
DEMODOC : Elpenor ? Un moment! (Se gândeşte.) Dumneata nu ţi-ai rupt gâtul în insula Circei ?
ELPENOR: Exact, meştere Demodoc. Dumneavoastră, aezii, aveţi o memorie prodigioasă.
DEMODOC: Şi n-ai murit, pehlivanule?
ELPENOR : Ba da, am murit.
ULISE: L-am îngropat cu mâinile mele, pe barba lui Poseidon.
ELPENOR : Ce, nu-ţi vine să crezi, meştere Demodoc ?
(Dispare şi reapare de câteva ori.)
ULISE: Uşurel, Elpenor, poţi provoca o criză dinastică.
REGINA: Acum eşti mulţumit, Alcinou? Uite că ne-am pricopsit cu-o fantomă, degeaba a fost reparată cursa de şobolani.
ELPENOR: Nu vă faceţi probleme, am plecat într-o clipă.
ALCINOU: Ce dovadă mai vrei, Demodoc? Apariţia acestui spectru amabil este cea mai bună dovadă.
DEMODOC: Mărturia unui mort n-are nici o valoare juridică, Majestăţile Voastre.
ALCINOU (Sec.): Nu te amesteca, Demodoc. Tu habar n-ai de parapsihologie. (Tuşeşte de câteva ori, apoi i se adresează, foarte solemn, lui Ulise.) Ulise, fii binevenit pe Insula Fericiţilor.
REGINA: Mă rog, fii binevenit.
ALCINOU: Prinţesa nu-l salută pe musafir? (Reginei.) Uite ce educaţie i-a dat baborniţa de Arete. Nu e în stare să lege o frază în societate.
NAUSICAA (Roşie la faţă şi foarte emoţionată): Stimate domnule căpitan eu… eu…
REGINA: Prinţesa să nu se piardă cu firea. Domnul Ulise nu e câinele Cerber.
NAUSICAA:: Vai, mi-e aşa de ruşine, eu…eu… (Iese precipitat.)
REGINA: Ai avut dreptate, Alcinou, e cam sălbăticuţă.
ELPENOR: pe mine vă rog să mă scuzaţi, trec într-o altă formă de manifestare. (Dispare.)
DEMODOC: Prin urmare, aşa arată un erou în carne şi oase. Chel şi borţos ca un caporal trecut în rezervă.
REGINA : E rege ca şi noi, Demodoc, nu mai e ceasornicarul lui Alcinou, ca să-i vorbeşti de la egal la egal.
ULISE : Să nu ne formalizăm, Majestăţile Voastre, pe meşterul Demodoc îl oripilează calviţia mea de erou.
DEMODOC (Dispreţuitor.) :Să nu crezi că mă impresionezi. Fără cântările noastre ai fi rămas un ilustru necunoscut. (Iese cu o demnitate superlativă.)
ALCINOU: trebuie să convocăm Consiliul Secret. Întreaga insulă îl va sărbători pe iscusitul Ulise.
REGINA : Mă tem că nu i-am făcut primirea cea mai prietenoasă, nu-i aşa, Alcinou ?
ULISE: Majestatea Sa regina să nu se formalizeze. Cred că aţi înţeles că sunt un om foarte obişnuit.
ALCINOU: Pe fulgerele lui Zeus! În cinstea ta o să se înalţe un templşu, iar cultul tău va fi celebrat până şi-n ultimul bordeiaş de pe Insula Fericiţilor.
ULISE: Se poate să facă Majestăţile Voastre una ca asta?
ALCINOU: Sunt la mijloc raţiuni de stat, înţelege-mă, dragă Ulise. Când crezi că o să mai calce aici un erou în carne şi oase? Vom revigora tradiţiile sănătoase, industria de şuruburi şi exportul de piuliţe, poate că vom reînfiinţa chiar şi ministerul marinei, în ciuda baborniţei de Arete.
ULISE: Eu vroiam să le cer Majestăţilor Voastre îngăduinţa de a mă odihni aici câtva timp, apoi…
ALCINOU: Nu cumva ai de gând să ne părăseşti?
ULISE: Mi-e dor de insula mea, de Penelopa, de Telemac. (Pauză.) O fi departe Ithaca?
ALCINOU: Departe, foarte departe.
ULISE: Când ai o corabie bună şi un echipaj priceput nu mai înseamnă mare lucru distanţele. N-am călătorit eu până şi-n împărăţia lui Hades?
ALCINOU: De unde corăbii şi marinari pe Insula Fericiţilor? Şi apoi, cred că nici n-ar merita osteneala.
ULISE: Ce vrei să spui?
ALCINOU : De când eşti tu plecat de acasă, Ulise ?
ULISE : De aproape douăzeci de ani.
ALCINOU : Şi ai vrea ca Penelopa să te fi aşteptat douăzeci de ani ?
ULISE : N-o cunoşti, Alcinou. E o femeie înţeleaptă şi răbdătoare.
ALCINOU: Ce răbdare nu se toceşte în douăzeci de ani? Nu te mai gândi la Ithaca, rămâi în Insula Fericiţilor.
ULISE: E adevărat că Ithaca e o insulă tare săracă, dar e insula mea, Alcinou. Oricum, îţi mulţumesc pentru invitaţie.
ALCINOU: Totul depinde de ce va hotărî Consiliul Secret. (Reginei.) Majestatea Voastră se poate retrage.
REGINA: Am înţeles. Alcinou. Mă duc la bucătărie.
ALCINOU: Să poftească aici Consiliul Secret! (Către Ulise, care vrea să iasă şi el.) Tu rămâi, hotărârile Consiliului te privesc îndeaproape, ţi se oferă o şansă istorică.
(Sunt împinse în scebă scaunele pe rotile ale consilierilor.)
ALCINOU: Bine aţi venit, domnilor, sper că Excelenţele Voastre o duc bine cu sănătatea.
(Râset tâmp al consilierilor.)
ULISE: Respectele mele, Înălţimile Voastre.
(Acelaşi râset tâmp al consilierilor.)
ALCINOU: Permiteţi-mi, Excelenţele Voastre, să vi-l prezint pe iscusitul Ulise, cel mai mare erou al epocii noastre homerice.
PRIMUL CONSILIER (Silabisind.): E-ne fa-ce pi-pi, Ri-ca fa-ce ca-ca.
AL DOILEA : Ascoli-Catanzaro : zero la zero, pronostic ics.
ALCINOU: primul erou în carne şi oase care vizitează Insula Fericiţilor.
AL DOILEA CONSILER: Cremonese-Verona: unu la patru, pronostic doi.
ALCINOU: Ca urmare, puterea executivă decide: Articolul unu: Numitului Ulise i se va decerna titlul de Erou al Insulei Fericiţilor, în cinstea lui va fi construit un templu, iar cultul său va fi răspândit în întreaga insulă.
PRIMUL CONSILIER: E-ne fa-ce pi-pi, Ri-ca fa-ce pi-pi.
ALCINOU: Articolul doi: Guvernul va lua în studiu posibilitatea promovării numitului Ulise în rândul Fericiţilor, beneficiind de aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi locuitori ai insulei.
AL DOILEA : Udinese-Torino : unu la zero, pronostic ics.
ALCINOU: Articolul trei: Guvernul va lua de asemenea în studiu toate posibilităţile de a consolida legăturile numitului Ulise cu casa regală, în numele unor raţiuni înalte de stat.
PRIMUL CONSILIER: E-ne fa-ce ca-ca, Ri-ca fa-ce ca-ca.
ULISE: Modesta mea persoană nu merită atâta consideraţie, Înalţimile Voastre.
ALCINOU (Sec.): Tu nu te amesteca. (Pauză.) Cine e pentru?
PRIMUL CONSILIER: E-ne fa-ce ca-ca, Ri-ca fa-ce pi-pi.
AL DOILEA: Atalanta-Brescia: patru la patru, pronostic ics.
ALCINOU: E cineva contra?
AL TREILEA CONSILER (Dezmeticindu-se brusc.): Vreau să mergem tutu! (Pauză.) Orşova staţionează.
ALCINOU: Vă mulţumesc Excelenţele Voastre, week-end plăcut şi felicitări pentru maturitatea dumneavoastră politică.
(Scaunele consilierilor sunt împinse în culise.)
ALCINOU: Ai văzut hotărârea Consilierilot… Sunt oameni cu foarte multă experienţă.
ULISE: Fireşte.
ALCINOU: Te-ai mai gândit la propunerea mea?
ULISE : M-am gândit, Alcinou. Refuz categoric.
ALCINOU: Nu te încăpăţâna, ai putea deveni Fericit. (Pauză.) Fericiţii nu mor niciodată.
ULISE: Deci e adevărat că sunteţi nemuritori.
ALCINOU: Da. Nemuritori şi mediocri.
ULISE: Şi nu e cam plicticos?
ALCINOU: Ba da. Dar încercăm să ne umplem existenţa cu tot felul de divertismente. Cred că suntem poporul cu sărbătorile cele mai numeroase.
ULISE:La noi în Ithaca sărbătorile sunt puţine. Insula e mult prea săracă, nu ne putem ţine toată ziua de sindrofii.
ALCINOU: Nu compara destinul tău de erou cu mediocritatea noastră desăvârşită. În Insula Fericiţilor nu s-a săvârşit niciodată vreo faptă măreaţă. Noi n-am avut şansa altor insule, ca de exemplu Ithaca.
ULISE: Nu te lua după cântecele aezilor. Noi acolo muncim, Alcinou. (Cu nostalgie.) Avem ţesătorii şi ferme de porci, pive de untdelemn. Avem până şi o fabrică de conserve.
ALCINOU (Plin de tristeţe.): Dacă nu sunteţi nemuritori…(Pauză.) Fireşte, unul ca Demodoc n-ar înţelege importanţa conservelor.
ULISE:Puneţi-vă pe muncă, prietene, isprăviţi odată cu idolatria.
ALCINOU: la noi te-ai putea odihni, ţi-ai putea scrie memoriile…(Lungă pauză.) Prinţesa te simpatizează. Ulise…
ULISE: Ce legătură are prinţesa? Noi aici discutăm om problemă de sta.
ALCINOU: Desigur, nu e foarte ispititor să fii ginerele lui Alcinou…
ULISE: Pe barba lui Poseidon! Dar Penelopa ? Dar Telemac ? Nu-i destul că am zăbovit atât la Calypso?
ALCINOU : Cine se căsătoreşte cu o fecioară din Insula Fericiţilor devine nemuritor.
ULISE: Destul, Alcinou, nu mă mai şantaja cu prinţesa.
ALCINOU: Gândeşte-te, omule, ţi se oferă o şansă istorică.
ULISE: Mulţumesc foarte mult. (Pauză.) Cred că te pripeşti, Alcinou.
ALCINOU: Câtuşi de puţin, m-am gândit foarte bine. Cultul eroilor trebuie reformat, locuitorii insulei mele au nevoie de o divinitate palpabilă.
ULISE: dar nu înţelegi că sunt şi eu un om mediocru, regele unei insule neînsemnate , care a intrat fără voia lui în tot felul de încurcături.
ALCINOU: Are vreo importanţă? E suficient că ai intrat în cântecele aezilor şi toată Antichitatea vede în tine un mare erou. Să fim pragmatici, Ulise.
ULISE: Ăsta nu-i pragmatism, asta e impostură.
ALCINOU: Noi, cei mediocri, avem nevoie adesea de asemenea minciuni reconfortante. E greu să înduri realitatea, mai ales când eşti nemuritor. (Pauză.) Niciodată un om mediocru n-ar refuza nemurirea.
ULISE: Poate că, dimpotrivă, mediocritatea mea incurabilă mă face să te refuz
(Lungă tăcere.)
ULISE: E un lucru trist nemurirea.
ALCINOU : Noi ne-am obişnuit. (După o vreme) Pentru astăzi e suficient. Rămâi cu bine ulise şi mai gândeşte-te la prinţesă. (Iese.)
ULISE : Prevestirile lui Elpenor încep să se adeverească. Oare cum aş putea să-mi iau tălpăşiţa?
ARETE (Apariţie misterioasă.): Ps! Ps! Luminăţia Voastră!
ULISE: Nobila doamnă şi-a amintit de prietenul ei, şeful de echipaj?
ARETE: Înălţimea Voastră să nu se ţină de glume, ne paşte o mare primejdie.
ULISE: Pe barba lui Poseidon! Care?
ARETE: Prinţesa! Prinţesa pe care aţi scos-o din minţi cu isprăvile dumneavoastră marinăreşti. (Cu răutate.) Blestemat fie ceasul când aţi pus piciorul pe Insula Fericiţilor!
ULISE (Îngândurat): Sărmana copilă!
ARETE: Prinţesa o să vină aici, băgaţi numai bine de seamă ce-i spuneţi. (Cu patos.) Presimt că o mare nenorocire se va abate peste casa lui Alcinou.
(Intră Nausicaa.)
NAUSICAA: I-ai spus, Arete, că vreau să-i vorbesc?
ARETE: Am împlinit porunca prinţesei. (Vrea să plece.)
NAUSICAA: Rămâi cu mine, te rog, mătuşico. O să mor de ruşine.
ARETE: Pe castitatea Dianei! Din pricina unei aventurier?
ULISE (Apropiindu-se de Nausicaa): Prinţesa şi-a adus aminte de prietenul ei, marinarul?
NAUSICAA: Sunteţi foarte supărat pe mine, nu-i aşa. domnule căpitan?
ULISE: Eu? Pe barba lui Poseidon, de ce să fiu supărat?
NAUSICAA : Vă rog să mă credeţi că n-am vrut să vă jignesc.
ULISE : Mai curând prinţesa at trebui să fie nemulţumită. Ulise cel în carne şi oase nu prea seamănă cu cel din închipuire.
NAUSICAA : Aţi crezut tot ce v-am îndrugat ? Eu vă respect foarte mult, domnulke căpitan.
ULISE: Nici n-am crezut altceva. (Pauză.) Prinţesa nu mă mai tutuieşte?
NAUSICAA : Dumneavoastră sunteţi erou.
ULISE : Care erou ? (Pauză.) Să-ţi spun un secret eu am colindat toate mările, am ajuns până şi în împărăţia lui Hades şi n-am întâlnit niciodată eroi ca în cântecele aezilor. Ahile era un băieţandru cu mintea înfierbântată, Hector – un tată şi un soţ excelent, care detesta din suflet războiul. Agamemnon – un general libidinos, Paris – o scârnăvie. (Pauză.) Prinţesa îmi poate spune ca şi până acum.
NAUSICAA : Nu pot, mi-e aşa de ruşine…
ULISE: Lupii de mare nu-şi vorbesc niciodată cu dumneavoastră.
NAUSICAA: Eu nu sunt lup de mare, nu-s nici măcar slujnică. Sunt doar o sărmană prinţesă.
ULISE: Află că în calitate de căpitan am dreptul să te numesc marinar de onoare.
NAUSICAA: Dumneavoastră glumiţi.
ULISE: Când e vorba de probleme marinăreşti nu glumesc niciodată.
ARETE: Vino să mergem. Prinţesă. Înălţimea Sa se crede pesemne la nimfa Calypso.
NAUSICAA: Încă puţin, mătuşică Arete.
ULISE: Nu ţi-a plăcut jocul nostru de-a marinarii? (Pauză.) Dincolo de ţara ciclopilor e insula plutitoare a Eoliei unde sunt mine de cupru şi ai cărei locuitori cunosc meşteşugul cântatului din cimpoi. Iar şi mai departe e insula Circei, care locuieşte într-o pădure întunecoasă şi se îndeletniceşte cu creşterea porcilor.
NAUSICAA: Vă rog să nu-mi mai povestiţi despre aventurile dumneavoastră marinăreşti. De altfel le cunosc foarte bine din cântarea lui Demodoc. Mătuşa Arete spune că m-am făcut mare, jocul de-a marinarii trebuie să se isprăvească.
ULISE (Către Arete.): Dumneata nu te amesteca, iată rezultatele educaţiei dumitale.
ARETE: Ba a vorbelor dumneavoastră în doi peri.
NAUSICAA (Reţinându-şi cu greu lacrimile.): Vă doresc să ajungeţi cu bine în insula dumneavoastră pietroasă şi neînsemnată. Nu mai zăboviţi mult, sunteţi aşteptat.
ULISE (Cu o uşoară amărăciune.): Prinţesa dă dovadă de foarte multă înţelepciune.
NAUSICAA: O să uitaţi repede Insula Fericiţilor, noi nu ne purtăm ochiul în frunte şi nu mâncăm flori de lotus.
ULISE (Emoţionat.): Pe prinţesă n-o s-o uit niciodată.
NAUSICAA: Vă amăgiţi singur, domnule căpitan. Ce înseamnă fiica lui Alcinou pe lângă nişte zeiţe cum sunt Calypso şi Circe. (Pauză.) Aşa le-aţi făgăduit şi lor?
ARETE: Vino, copila mea.
ULISE: Îmi pare rău că nu sunt un erou aşa cum visase prinţesa.
NAUSICAA: Nu visam nici un erou. V-am păcălit.
ULISE: Atunci m-ai păcălit straşnic, pe barba lui Poseidon.
NAUSICAA: Nu cumva vreţi să vă jucaţi cu mine de-a dragostea, domnule căpitan? Îmi pare rău, jucaţi-vă mai bine cu zeiţele dumneavoastră.
ULISE: Iarăşi te iei după cântecele aezilor. Fără sfaturile lui Circe n-aş fi ajuns niciodată în împărăţia lui Hades. E o femeie cu foarte multă experienţă,
NAUSICAA: Neîndoielnic. Iar dumneavoastră aţi înfruntat ca un temerar privirile ei albastre, nu-i aşa, domnule căpitan?
ULISE: Astea nu-s poveşti pentru prinţese, nici măcar pentru slujnice.
NAUSICAA: Nu mi-aţi spus niciodată, e frumos în Ogigia? Se spune că pe nimfa Calypso aţi iubit-o cu patimă.
ULISE: De unde ştii? De la caraghiosul de Demodoc?
NAUSICAA: Insula Fericiţilor nu-i Ogigia, domnule căpitan.
ULISE: Într-adevăr. (Pauză lungă.) Dacă l-aş ruga frumos pe regele Alcinou, aş putea poate să-mi recapăt slujba de ceasornicar.
NAUSICAA: Trebuie să plecaţi. Aţi zăbovit şi aşa prea mult.
ULISE: Vrei să spui că te-am compromis?
NAUSICAA (Zâmbet trist.): Domnul căpitan a uitat cu totul de glumă.
ULISE: Dacă prinţesa crede că am compromis-o, atunci…
NAUSICAA: aţi început să vă purtaţi ca un încrezut.
ULISE:Poate crezi că sunt un aventurier, un bezmetic, un vântură-lume…
NAUSICAA : Iarăşi mă înţelegeţi greşit. (Lungă pauză.) noi n-o să ne mai vedem niciodată, domnule căpitan. Vânt bun ! Şi încercaţi să uitaţi cât mai repede Insula Fericiţilor.
Cortina