1. Noi suntem traficaţii de miraje
Cei mai frumoşi şi cei mai rococo
Şi apărem ades la vernisaje
Galanţi şi şui nu-n frac ci-n kimono

Ca duhurile-nchise într-o glajă
Sucindu-ne mustaţa indigo
Noi suntem traficaţii de miraje
Cei mai frumoşi şi cei mai rococo

Şi mergem să supăm între etaje
La masa aşternută-n studio
Ficaţii unor sepii uriaşe
Murate-n damigene cu Cointreau

Noi suntem traficanţii de miraje

 

2. Îţi poleiesc pantofii cu argint
Şi-ţi mângâi crinolina desuetă
Mâhnit ca băutorii de absint
Şi pufăind domol din ţigaretă

De parcă am trăi sub Carol Quint
Şi ai purta la gât o coleretă
Îţi poleiesc pantofii cu argint
Şi-ţi mângâi crinolina desuetă

Iar după ce-ţi trasez orbecăind
Sub sânul stâng o linie cu cretă
Pictez pe capul tău ca Gustav Klimt
O mare pălărie violetă

Şi-s trist ca băutorii de absint

 

3. apropo de ,,ţările civilizate”

ziua recunoştiinţei

Cât de frumoasă şi
de bogată esti tu,
dragă americă,
cu ţâţele tale pline de
silicon şi cu
creierul tău genial,
mare şi alb ca un
dulap frigorific, cu
rachetele tale sol-aer ca nişte
mădulare sculate

cu scaunul tău electric
şi cu mirosul tău inconfundabil de
creier prăjit, cu
poliţiştii tăi negri şi
cu bancherii tăi şmecheri,
cu pastorii tăi
slăbănogi şi pleşuvi
care urlă,
arătând cu dreapta spre broadway:
“Ţie-ţi vorbesc, sodomă, trezeşte-te!
Fulgerul Domnului se va prăvăli peste tine ! »,
cu poeţii tăi beţivani şi drogaţi
care te-au scuipat drept între fese
şi au murit detestându-te.

Mătăhăloasă ca un măcelar din chicago
te ridici în picioare
arătându-ne inima ta mare şi roşie de
tapir

dar iată că noi –
noi îţi iubim până şi
cancerul uterin, până şi anusul lăbărţat,
până şi perii de pe picioarele tale
de
ebonită.
Suntem oiţele tale, îţi
behăim numele cu
dragoste şi recunoştinţă, îţi dăruim
tot ce avem noi
mai frumos şi mai bun,
iar tu ne zâmbeşti, cu
dinţii tăi de aur strălucitori,
şi treci iarăşi prin visele noastre
de oameni mărunţi
puternică şi frumoasă ca o
armată de ocupaţie.
Vii să ne ungi
bubele de pe
cortex
cu
puţină
tinctură de
iod.
Hai, aşază-te
pe braţul fotoliului,
vino să ciocnim un pahar
în memoria soţilor rosenberg
şi arată-mi albumul tău vechi de
fotografii, că eu n-am ştiut niciodată
care e sacco
şi care vanzetti.

 

4. Vai nu se mai întoarce Gordon Pym
Şi-alexandrinul sună ca un schiaun
Sătui de rom marinăresc şi gin
Noi suntem băutorii de alaun

Edecuri belalii de ţintirim
Şi mari seniori pe jumătate clauni
Ne-am pus să-l aşteptăm pe Gordon Pym
Alexandrinul sună ca un schiaun

Noroc cu marinarul levantin
Ce vine-n birt la fiecare scaun
Ca să ne coasă blând cu ibrişim
În lunga după-amiază fără faun

Prin care prinde fluturi Gordon Pym

 

5. E un gurist matol cu pălărie
Ce ne surâde când blajin când fov
Şi calcă precum scrişii pe hârtie
Puţin împleticit puţin otov

Cântând pre muscăleşte un kirie
De parcă-i Serafim de la Sarov
Ce poartă nu potcap ci pălărie
Şi ne surâde când blajin când fov

Iar când comandă spirt pe veresie
Şi ne arată ghiulul lui de grof
Bărbaţi femei întreaga gubernie
Văd D-ul uriaş /de la Dimov/

Ce-l are scris cu tuş pe pălărie

 

6. Ehei ce scule ce bijuterii
Băteau orfevrii meşteri pe ilău
Ciraci fârtaţi de cruce cimotii
Deplângem vinul prost şi veacul rău

Burghezi de treabă fără pedigri
Rimau şi ei dar nu prea nătărău
Ehei ce scule ce bijuterii
Băteau orfevrii meşteri pe ilău

Şi mari risipitori de avuţii
/Ah timpu-i beţivan şi cam mâncău/
Ne milogim ca doamna Du Barry
Încă o clipă domnule călău

Ehei ce scule ce bijuterii

 

7. Din pricină că inul imită bine neaua
În paradis se pune un mare preţ pe in
În vreme ce tartarul ne-a dăruit taftaua
Mătăsurile grele ce-mbie la leşin

Acei molatici boa cu iz de Nicaragua
Ciorapul ce şi-l trage pe pulpe Josephine
Din pricină că inul imită bine neaua
În paradis se pune un mare preţ pe in

Fireşte-i şade bine lui Brummel catifeaua
Lautrec pictează dame în fuste de satin
Dar inului se cade să-i facem temeneaua
Din pricină că este sever ca un calvin

Şi întrucât imită la perfecţiune neaua

 

8. Amoarea mea să facem socoteală
Şi să vedem pe ce putem conta:
E între noi un fluviu de cerneală
Un vultur spânzurat de o zăbrea

Sunt goluri mari lăsate-n alfabet
De litera cutare sau cutare
O robă jerpelită de poet
Cu zaruri măsluite-n buzunare

Un candelabru de pământ enorm
Câteva mici relicve de la Bosfor
E scoica ascuţită-n care dorm
Pudrat pe cap cu litere de fosfor

Ceva şi invizibil şi convex
O cameră cu sunete maligne
E boala unui retor fără sex
Ce se-nmulţeşte doar prin paradigme

Un fel de biblotecă-insectar
În care-o duc gândacii foarte bine
Şi pusă la păstrat într-un pahar
Romantica-mi pasiune pentru tine