1.xxx

Cu bărbile mâncate de rugină
Cum adăstăm parcă lipiţi de bar
În crâşmă – ca-ntr-o ruină de uzină –
Pătrunde ruina unui proletar

Asemenea pictaţilor pe ziduri
Sub şapca lui boţită de velur
El parcă poartă fabrica în riduri
Şi comunismul scris pe bătături

Şi-n ochi cu-o mahmureală cenuşie
Scobindu-şi buzunarul îndelung
Comandă cea mai ieftină tărie
Iar masa crâşmei i se pare strung

Iar după trei cinzeci şi încă una
Boscorodind ceva încetişor
Îşi scoate şapca să salute luna
Ce i se pare piesă de tractor

Şi-i cald în crâşmă ca-ntr-o clocitoare
Iar ce vedem ni se năzare vis
Acum când toată clasa muncitoare
S-a dus încet-încet în paradis

Şi-n discoteci unde coboară seara
Precum un iz de bitter amărui
Într-un tricou pictat cu che guevara
Se simte bine puiul de burjui

2.xxx

Copii cu piept de papură subțiri
Dau iama în grădini și pofta trece
Prin aer ca un fir de mohair
E-o alăută strâmbă ceafa rece

Vibrând în iarbă ca un bărzăune
-Sunt îngropate pân la buze-n grâu
Șapte verzui și delicare lune
-O nu mă tulbura amicul meu

Ce-ai vrea să fii?
-Eu muscă. Tu?
-Albină.
-Damnat să fii de vii să mă urzici!
-Tălpi moi de lapte ulmecă-n sulfină
-Mai bine amândoi am fi furnici

-Vezi? Cerul este roș ca un hoar
-Nu nu-i homar…
-Din nou mă tulburi…
-Poate,,,
Cu lapte cald în țâțele-i roșcate
Pomona însăși bântuie-n mărar

Și-o-nrourată pajiște se iscă
Dar visătorii ciufuliți peltici
Lipesc viclenne boturi de arici
Sughițțând gravi de Marea Odaliscă

3.xxx

Pe biciclete și cu talii lungi
De viespe adorabilele noastre
/Spatele e vârstat de roșii dungi/
Răsar din smeurișuri nu prea caste

Ca aplecate pe claviaturi
De piane invizibile ritmând
Cu indexul dulcege partituri
Glauco Arsinoe vin pe rând

Subtile biciclete levitează
Ca-ntr-un manej și vârful limbii trece
Prin iz de anason de mentă creață
-De toate numărarăm treisprezece

Și tot mai vin trăgând aeriene
Căruțe cu polen precum țânțarii
Deasupra noastră bâzâie alene
Noi ospătăm pe iarbă fructe varii

Acum cu lingurițele de ceai
/Luna-n boscheți un bețivan fachir e/
Dar cel mai dulce dintre ele vai
Lipsește Titir cu desăvârșire

4.xxx

-Ce-ai face Philis de ți-aș dărui
Această stea ca para mălăiață
-Modestul felinar de dimineață
Al tuturor craidonilor ia zi?

Cercel să-mi fir în ureche n-aș
Pregeta nici în bucle animată
Ca un păun cu coada înfoiată
Prietene nu-ncerci un dans apaș?

-Și steaua?
-Ei s-o storc în curacao!
-Așa cruelă Philis? Peste poate!
-Ba – pe Pomona! – voi înfuleca-o
Muind-o-n niște sosuri ardeiate

5xxx

Arde-o lanternă verde-ntr-un arac
Prin ploaia de paiete trec livide
Fiacre trase de păpuși și – clac!-
Poarta plăcerii largă se deschide

Auzi ce zurbagii sunt clopoțeii
Ah Melo la îndemnul surlelor
Ieșiră din firidă călușeii
Pudrați cu-o pudră argintie visători

Și-n șa tovarășe de joacă mici
Rotesc spre noi piciorul gol și teafăr
Molfăind însă vata lor de zahăr
Ca niște grași și cinici licurici

Corsaje albe vântul a umflat
Fac cu batista ele semne tandru
Jos în băltoace roz au tremurat
De sus ah Melo birji de palisandru

Dulci gură-cască-n iarbă tolăniți
De-aceea noi iți-vom ochii sferici
Cum amazoane-ntre genunchii fericiți
Strâng crupa cășuțeilor feerici.

6.xxx

Pe lavițe de seară ne-am ciucit
Și-am admirat /tustrei boscari de viță!/
Un trenuleț de tablă ruginit
Cu arc hodorogit și cu cheiță

Iar pasagerii săi de tinichea
Purceși să voiajeze spre Svițerii
Cu uriașe rame de baga
La ochii lor hermetici de fratelli

Halucinați pesemne de amurg
Prin strâmtele cotruțe se perindă
Înveșmântați în macferlanul murg
Al unui crai misterios de ghindă

Lăsându-ne pe urmă pe covor
Sub aburita casei bagdadie
Iar noi ne pomenim în locul lor
/Trei puști într-o cușetă vișinie/

Și așteptăm să fluiere sprințar
Locomotiva veche de plecare
Scrutați necruțător prin ochelari
De-un grup gălăgios de profesoare

7.xxx

Vântul bate-n oranj și-n pălămidă
Auzi sonor bătaia de tam-tam
-Precum cireșe pe-un suleget ram
Noi ne sorim prietenă candidă

Din zdrențe năpădind pe jumătate
Pieptul e-un ochi de apă cu țipari
Răcoros foarte două pietre tari –
Genunchi-s năclăiți umflați de lapte

În bozia tehuie urâcioasă
Pe care-o paștem la amiază buimaci
Râme vârstate cu argint brotaci
Tribut o să-ți aduc și melci cu casă

Atunci când pregătindu-se de baie
Din crisalida rece a surorii
În ploaia grea de aur două Danae
/Nu una!/ ies s-ațâțe visătorii

8.xxx

-Cine mijește?
-Klaus…
-Excelent!
Știind că-n curtea noastră cenușie
Sunt nișe răcoroase de ciment
Gârliciuri cu miros de igrasie

Poduri cu piei întinse la uscat
Cutii cu scoici clondire gavanoase
Unghere calde cu noroi uscat
Și cu găini nespus de firoscoase

Cotețe ascunzișuri magazii
Purcei de lapte foarte plini de vervă
Cabane căptușite cu zglobii
Extemporale /toate la algebră/

Și mai ales – ticsită de gândaci
Plecați pe sub dulapuri la plimbare
Ca duhurile unor foști ortaci
O bortă bântuită de teroare

În care-ngrămădite sub un chiup
Fetițele din clasa paralelă
Ne cercetează negii de pe trup
Și le foșnește șorțul de dantelă