1.xxx

Sub un șopron cu scaune de paie
Și fețe plângăcioase de eunuc
Sărim prin cercuri mari de vâlvătaie
/Eu Trottschneider Hersilia și Puck/

Cu aripile noastre înjghebate
Dintr-o epavă veche de planor
În fața unor rude decedate
/Mătușa Frida unchiul Agenot/

În timp ce alți copii cu fanioane
Semnalizează vesel din urzici
Și-ncep ca să anine de tavane
Hamace de azur pentru bunici

Într-un amurg asediat de vrăbii
Cu mori de vânt și cruci de tinichea
Noi o să fim înghițitori de săbii
Înghițitori de foc și tot așa

Șezând apoi trandafirii la cină
În mijlocul liotei de copii
Care mușcând nostalgic din pralină
Cu un joben tot fac scamatorii

2.xxx

Trepidează șoproanele Lou
Și din zid ricoșează o minge
Pictată cu hieroglife:
Careu!
Șut și portarul respinge!

Ceva cleios roșu s-a lipit de perete
/Copiii fac tumbe prin var/
Dar portarul și-a pus genunchierele magice
Plonjând el culege tunetul chiar

Ploaia aleargă pe obraz flușturatic
Răpăie surd îndesat pe ciment
Și portarul plonjând după-un șut enigmatic
Prin ploaia cu soare spune iarăși prezent

3.xxx

Șamanu-și pune vesel o rochie de frunze
/Fetițele-l imploră ca să oprească ploaia/
Și-n timp ce-i bântuită de tunete odaia
Niște petale roșii el mestecă-ntre buze

Șaman sedus de luna plutind ca un frou-frou
Ce-atent ridică fruntea din cărțile cu poze
Și-ascunde într-un sipet păpuși de ceară cu
Încovoiate ace în inimile roze

4.xxx

Cu iscusite chipuri ținute-n saramură
Ciucindu-se pe vine sub malul roșiatic
Ca să adore focul – acest cocoș sălbatic
Năstrușnice Piei Roșii fetițele văzură

Dar penele de vultur au fost cândva condeie
Nici lacomi la lăcuste ori greieri copți în spuză
Pe un tăiș de coasă fac semne cu ceruză
Ce văd? Să fie harpă? Un jaguar-femeie?

Bălțați până la umeri de proaspete vopsele
Când se întorc ferice din calde vânători
Sau trag din pipa păcii cu ochii la surori
Andrelele le-aplică un tatuaj pe piele

Și ochii de panteră se-ascund pe după pleoape
Dar fetele al căror buric va da în pârg
Cu panglici și cordele legându-ne de stâlp
Ne susură-n ureche: Fii brav o Mare Șarpe.

5.xxx

Topim la vatra veche cositor
Vegheați de ale casei spectre tandre
Ce ies acum alene din cuptor
În pieile lor gri de salamandre

În jilțurile grele de stejar
Plantate lângă focul nostru moale
Părinții bat ceva într-un mojar
Iar unchii scot pe nară rotocoale

Pe când într-un cotlon afund cu praf
Niște strămoși în horbote fudule
Acoperiți pe cap cu un cearșaf
Ne dăruiesc retorte și spatule

Și ne croiesc din piele de sagri
Cu niște foarfeci boante pelerina
Pe care sunt brodate profeții
Extrase din Tabula Smaragdina

Nepoții însă cu un ochi livid
/Ce vrei s-ascunzi cu palma Hanna dragă?/
Se uită printr-o gaură din zid
La bona lor ce tocmai se dezbracă

6.xxx

Ieșind furiș-furiș din magazie
/Dă-mi mâna dumitale pui de șerb/
Să-l jupuim de pielea-i tuciurie
Pe Vineri ciripește Clara Scherg

Când spânzură de cozile lui grele
Într-un un ungher ferice de șopron
În timp ce bona noastră-n lenjuri frele
Ne tot citește din Decameron

Din galeși fulgi de purpură-i corsajul
Trăim o viață dulce de maidan
Să mă săruți acolo n-ai curajul
Și tragi din pipă ca un indian

Băieții albi purced la vânătoare
Și-i multă voie bună în rogoz
Iar fetele fac școală în hambare
C-un subțiratic boy de abanos

-Presimt eu că vom fi croiți cu biciul
Auzi cum latră dogii prin scaieți
-Mai bine hai și scoate-mi licuriciul
Din cămășuță Vineri nătăfleț…

7.xxx

Se pregătește să își ia avânt
Precum ne spun în taină profesorii
Fixat solid cu-o ancoră-n pământ
Catargul verde dintre filegorii

Iar noi ca la miracol adunați
Înconjurăm păziți de ursuline
Peisajul plin de bone și soldați
Din curtea mătușicii Wilhelmine

Și ne cam strâng costumele de paji
/Ne-au pus pălăriuțe și cravată/
În vreme ce suim iavaș-iavaș
Acel catarg nostalgic de fregată

Și contemplăm cum trece-n zbor planat
Întregul nostru grup zglobiu de fete
Trandafiriu și parcă rușinat
/Căci fetele sunt numai în corsete/

Iar noi privim la dânsele cu jind
Când puse tot pe șotii și ștrengare
Își scot pantalonașii chicotind
Și își aleg un mire fiecare

8.xxx

Umbrelele de soare-n scuaruri se deschid
Și cum –deși de sticlă – fundalul face cute –
Copiii exersează un dialect numid
În vreme ce părinții-s cusuți de parașute

Răchitele spre seară se leagănă molâu
Și ploaia în zbor oblic ne regăsește capii
Acum în mătrăguna crescută pân’ la brâu
O guvernantă grasă își leapădă ciorapii

Și-un licurici în smoching apare la balcon
Mari focuri de-artificii ne ciuruie fundalul
Știindu-se că – iată – pe-al taților melon
O pensulă pictează extatic carnavalul

Ca semn că în risipa de măști și de peruci
/Ce translucid e cerul păzit de nouă sfere!/
Mișcând încet din biele un mecanism de tuci
Închide iezii-n capre și lupii-n revolvere