Octavian SOVIANY – Opt poeme…

 

Octavian_Soviany W1.xxx

Te-ntâmpină sub bolte strane grele
De abanos cu aurit spătar
Dulapuri sprijinite de atele
În care-s puse hârci de chihlimbar

De unde poți să treci pe pasarele
Ca un frumos și trist vlăstar de zeu
Spre lumile de fildeș paralele
Întocmai ca pe vremea lui Tezeu

Prin ceața care crește violetă
Când /ridicând obrocul greu de fier/
Ignori că-n chip de spartă amuletă
Porți firul Ariadnei la rever

Căci apăsând cu degetul pe clampe
Se deslușește dincolo de uși
Un minotaur chinuit de crampe
Ce-n loc de prinți înfulecă păpuși

Ducându-ți însă mâneca la gură
/Massicul face spume în pocal/
În gotica ta sală de lectură
Tu totuși bei în cinstea lui Dedal

 

2.xxx

Șezând sub Stoa antică sever
Ca o școlită și pestriță droaie
Noi contemplăm hârdăul lui Mesmer:
-Ideea tocmai a ieșit din baie

Cam clăpăugă ca un papagal
Ce năpârlește plin de gravitate
Pe fiecare latură egal
Și are-n loc de pene predicate

În spirit patafizic așadar
Priviți clăbucii care-i face apa
Bătută patafizic în mojat
De-un doctor mai catolic decât papa

Și luați aminte la culoarea ei
Ametaparatransliliachie
Ce printr-o simplă regulă de trei
Se integrează-n Monadologie

Ca roți acești învățăcei cu cioc
Puțin imberbi puțin-puțin imaturi
La clavecinul nostru șontorog
Să intoneze tertium non datur

 

3.xxx

Vibrează gonguri prinse de tavan
Cu fire de mătase colorate
Iar muzica e ca un tobogan
Pe care-alunecăm cu demnitate

Aerieni scrobiți și liliali
Captivi precum bondarii în fiole
Prin jgheaburi căptușite matinal
Cu preșuri argintii și diastole

Spre parcu-adiacent cu ronduri stil
Unde se-aud din troace și cotruțe
Privighetori mecanice cu tril
Închise-n sidefate cutiuțe

A căror cheie de oțel ușor
O răsucim sub înlunate geamuri
Și unde un demonic dirijor
Ne conectează ludic la dinamuri

Cu verde-albastru chip batracian
Să concertăm din muzicuțe plate
Iar muzica e ca un tohogan
Pe care-alunecăm cu demnitate

 

 

4.xxx

În cameră-s pupitre prăfuite
Pe care stau compendii și tratate
Colecții vechi de predici iezuite
Divine Septuaginte și Vulgate

Și Paracels în cincizeci de volume
Averroes și Avicenna tot
Angelicele doctorilot Summae
Ce-și au temeiu-adânc în Aristot

Și se mai află sus lângă firide
Un ochi adânc și mohorât de geam
Prin care vezi odaia cu abside
Închisă-n nostradamicul ochean

Cu încercații gureșii ei lectori
Pictați cu mov pe-un lemn mâncat de cari
Ce dau din cap alegri și protectori
Spre micul nostru cerc de cărtutari

Și zbârnâie scolastic din elitre
În largile lor robe îmbumbate
Privind la o gravură cu pupitre
Pe care stau compendii și tratate

 

5.xxx

E-un aburos funambulesc conciliu
/Carafe ocultism și badinaj/
Eu am visat la masa de consiliu
Un foarte melancolic personaj

Purtând peste plastronul de mătasă
Un doi schițat din arabescuri vag
Și-apoi visând și el la altă masă
Un alter ego îmbrăcat în frac

Cu degete de fosfor violete
Pe-a cărui mască de argilă gri
E-un trei ghebos pictat pe trei vignete
/Trei fracuri la trei mese mes amis/

Boțind oglinzi cu sticla cariată
În vremea-n care /cleric nu mirean/
Sub torțe la o masă-ntunecată
Este visat al patrulea mesean

Un domn suleget și misterios
Sugându-și cinic unghiile albastre
Ce mă visează-n fracul meu soios
Cum șed la masa Eminenței Voastre

 

6.xxx

Distinșii mei amici vă voi pofti
În seara asta-n jurul mesei mele
În numele divinei geometrii
Să devorați triunghiuri isoscele

Desigur fiecare câte trei
Din cele multe trase în frigare
Ca niște devotați învățăcei
Lăsând în strachini doar o bisectoare

Cu care servii se scobesc în dinți
În timp ce pun mesenilor în blide
Dreptunghiuri acrișoare și fierbinți
La flama lumânării perpelite

Ce le veți hăpăi apoi de zor
Cu ochii și cu fălcile deodată
De pentagoane însă vă implor
Să nu se-atingă nici o invitată

Chiar dacă sunt gătite de Euclid
Și împărțite-n doctorale porții
Să le mai ia din gustul lor arid
Gustați în schimb sublimele proporții

Turnate-n vase-aduse de la Ur
Spre-a scufunda-n delicii comesenii
Unde produsul mezilor – vă jur! –
Este egal cu cel ce-l dau extremii

Iar ca desert /superb și descojit !/
O să primiți un mare tetraedru
Să plece fiecare mulțumit
Și dacă e posibil mai geometru

Spre dormitorul unde veți dormi
Feriți de toate ceasurile rele
Și-n numele divinei geometrii
Închiși frumos în cercurile mele

 

7.xxx

Din oala smeadă o să bem răcoare
Sunt șapte iatagane-n șapte teci
Și liliecii suri atârnă-n gheare
De zidul marii noastre ludoteci

Unde rotesc atât de straniu sorții
Ieșiți ca dintr-o magică boccea
Jucându-ne de-a viii și de-a morții
Vom defila leiți în mucava

Și vom sufla ușor în policandre
Prin țevi de Khorassan și de Mossul
Făcând pe urmă reverențe ample
Ne vom închide-n ceasuri cu pendul

Și vom dansa superb și fantomatic
Pe tija rece de oțel etrusc
-Într-o firidă e un braț mecanic
Ce zvârle când și când confetti brusc

Mutând ușor capacul cu broboane
În fața ușii negre dinspre plai
ȘI mai ales sunt șapte iatagane
Iar lângă ele șapte samurai

 

8.xxx

Ce dulce ne rotim în sinecdoci
Ca Apolonii spelbi și ca Mercurii
Puțin liliachii puțin baroci
Așa cum îi stă bine imposturii

Din curți ca de paradă fumurii
Noi mânecăm cu mâinile la spate
Căci neavând peruci și pălării
N-am fi avut nici tărtăcuțe poate

Și fără obrăzare tot așa
Am fi lipsiți de-aceste fețe triste
De-aceea vezi cu măști de catifea
Cu spirit fin în candide batiste

Ne-abatem la ospăț împărătesc
Cu ifose și curtenești atenții
Spre pajiștea pe care huzuresc
În galeșe scrâncioabe inocențiii