POEZIE: Constanța POPESCU

 

Constanţa_PopescuMai spune-mi

Hai mai spune-mi o datã

ce ascunzi sub pleoapa ta dreaptã

sub verdele perdelei de vis

dincolo de întrebarea nepusã.

Hai mai aratã-mi unde-ai aşezat

gândul colţuros ce nu se potriveşte

deloc cu renunţarea dar nici

cu remuşcarea

Hai mai spune-mi o datã

ce am crezut că ai vrut

în anotimpul ceţos fără nume

rămas sub pleoapa ta dreaptă.

Dacă închizi şi ochiul stâng

Eu cum mă mai privesc în

Oglinda sufletului tãu ?

Hai , mai spune-mi o dată de ce

nu deschizi cu încredere

poarta aceea prăbuşitã

peste vremuri.

 

Iartă-mă

Iubire iartă-mã,

nu sunt frumoasă, sunt femeie

Pentru tine sunt îmbrăţişare

pătimaşã dezmierdãtore

a ploii de vară…

sunt suavă sărutare

a zborului de flutur

în cădere ameţită de dor,

Pentru tine sunt gând şi zbor

neliniştit şi nerecunoscut

de întoarcere

Iubire iartă-mă sunt femeie

şi nu sunt frumoasă

decât atunci când mă iubeşti

şi când ai oprit zborul

şi ai închis cercul cu tandreţe

obosit de aşteptare şi neliniştea

sfârşitului prematur

Iubire iartă-mă sunt frumoasã

pentru că sunt femeie când iubesc

şi pot să-mi înalţ zborul

şi să păstrez starea şi cântecul şi dorul

Data publicării: 19 iulie 2013