Realitatea cotidiană a devenit exact cum a „prezis-o” marele profet Eugen Ionescu. Nu știu dacă efectiv el o vedea pur și simplu așa sau proiecta acel absurd cu tușe groase de stupizenie omenească într-un viitor posibil, real sau imaginar. Înclin să cred că era doar un mare vizionar, alături de Kafka și de Orwell – vedea doar adânc în viitor. Nu credeam să asist cu atâta putere la un absurd ieșit în stradă, ieșit din teatru și din cărți. În mod continuu, de dimineața până seara. Nu mai trăim într-un real, ci trăim într-un suprareal. De aceea e plin de absurdități. Se dizolvă în formule raționale care par complet rupte de naturalețe, de echilibru între sensibil și mental, între bacterie și vertebrat. Dacă doriți să vedeți cum arată acest suprareal absurd și stupid, nu mai aruncați cu bani pe fereastră să îl vedeți închis în vreun muzeu. Ieșiți în stradă și savurați-l prin toți porii! Exemple?

1. Cât de stupid poate fi acel Cineva din conducerea sau subconducerea Liceului Ciorănescu (fostul Liceu nr. 1, cel care împarte curtea cu câteva facultăți ale Universității Valahia, la 1 Mai) când a luat decizia pentru a pune în aplicare o măsură drastică întru combaterea chiulirii de la ore a elevilor? Adică s-a hotărât acel Cineva să închidă cu un lacăt imens poarta care dă spre piața 1 Mai. A blocat definitiv accesul elevilor chiulangii la gogoșăria cea mai apropiată și la tentațiile cumplite de a consuma legume din piață. Așadar, scopul declarat, doct și stupid de suprarealist este: elevul va fi împiedicat să plece de la ore, știind că îi este silă să sară gardul și mai ales să ocolească prin intrarea din față, veșnic deschisă. Așadar blocăm acea poartă care era cea folosită mai de toată lumea, căci reprezintă clar o scurtătură evidentă. Deci, dacă tot chiulesc, să sufere puțin! Sau, și mai suprarealist, elevul va fi intimidat să chiulească și așa, cu sila de a ieși pe intrarea principală, care e deschisă, dar puțin ocolitoare, mai bine se întoarce resemnat la ore. Trăiască lenea congenitală a românilor! Măsura exploatează din plin lenea cronică a copiilor de 15 ani. Apoi, alt scop, mai puțin declarat, ar putea fi: să simtă ăia de la Universitate că nu sunt buricul pământului și să le arătăm că acea poartă este a Noastră, deci facem ce dorim cu ea, da? Deci nu scurtează drumul pe la noi, sărind pârleazuʼ când au ei chef!

Rezultatul? Vedem o școală care închide și deschide periodic un lacăt de la poarta sa doar pentru a irita atât elevii care chiulesc mai cu nerv, cât și vecinii care îndrăznesc să le treacă prin grădină. În plus este o măsură foarte bună căci dă, în sfârșit, de lucru paznicilor care au ochii împăienjeniți de atâta treabă. Această măsură este exact o variațiune pe aceeași temă pe care o întâlnim în oricare Instituție din România. Anume ieșirile de incendiu sunt mereu închise cu lacăte groase. De ce? Pentru că se face curent, probabil!

2. Cică școala scoate tâmpiți pe bandă rulantă. E doar o vorbă, faptele contrazic acest lucru! Fie o clasă, să zicem clasa a XII-a B de la Liceul X. Liceu bun, cu pretenții și în topul promovabilității și al popularității. Orele sunt un deliciu. Pentru cine? Pentru oricine. Pentru elev, căci carte nu face decât maxim 5 minute din 50. Și restul de 45 de minute? Profesorii sunt de vină! Se ocupă cu chestiuni extrașcolare și chiar extracurriculare, adică fac liniște în clasă pentru a putea să predea… ce mai rămâne din timp, adică alea 5 minute. Întrebarea este: oare reușesc ei de la sine putere să facă liniștea aceasta propice înțelegerii lecțiilor sau tot meritul elevului surmenat de atâta materie rămâne? Adică, nu cumva elevul obosește să tot vorbească despre petrecerile din baruri și să comenteze filmulețe docte de pe facebook, astfel încât ia și el câte o pauză de 5 minute la fiecare oră? Apoi se întoarce iar la munca istovitoare și revine acasă epuizat de urletele profesorului care habar nu are materia predată, căci nu face altceva decât să țipe ca disperatul pentru a întrerupe această muncă istovitoare a elevului silitor. În Suprareal profesorul se tâmpește. Devine stupid de la o zi la alta. Încercați un an de zile să vă faceți meseria doar 5 minute dintr-o oră, iar restul să stați cu tensiunea crescută și să vă întăriți corzile vocale prin rugăminți spuse pe toate tonurile pentru a avea puțină liniște. Deci, din 8 ore, practic munciți 40 de minute. Restul urlați isteric. Aveți impresia că ceea ce știați mai rămâne la locul lui? Este cea mai elegantă scuză pe care o putem găsi pentru profesorii într-adevăr stupizi. Adică mă refer la cei care se salvează astfel de stigmatul stupizeniei congenitale. Oricum, Școala Modernă și-a făcut un hobby din colecționarea profesorilor care nu au nimic de-a face cu vreo disciplină și cu atât mai puțin cu pedagogia. Și tot un hobby și-a făcut din tâmpirea acelor profesori buni, punându-i să urle vreo 7 ore pe zi și să umple hârtii în care povestesc pe unde este traseul lor spre școală și în câte momente au împărțit ei lecția. Aia abstractă, căci cea concretă, reală, nu mai există demult. A rămas doar ora suprareală!

Rezultatul 1? Trebuie să relaxăm programele școlare! Elevul, normal, fiind în suprareal, este suprasolicitat. Este chiar supra-normal. Cum să nu ai tulburări de atenție din moment ce toată ziua la școală urlă unii la tine și te întrerup din informarea ta de pe facebook sau din discuțiile atât de constructive cu colegii. Despre modă, despre bani, despre băutură și mai ales despre combinările și tulburările sexuale?!

Rezultatul 2? Clasa a XII-a B despre care vorbeam va promova i n t e g r a l la bacalaureat! Cum este posibil acest lucru, veți întreba? Întrebați profesorii și nu vă vor răspunde, cinstit vorbind, că acest lucru se datorează faptului că „sunt obraznici, dar isteți; sunt tulburați hormonal, dar nu sunt stupizi deloc!” Nicidecum! Dacă încercați să puneți o întrebare simplă, de gândire minimă, la orice oră ar fi ea, se vor face albi la față elevii pentru că nu știu de unde să copieze. Transpirația poate să curgă pe fețele lor, căci „trebuie să gândească!” Iar acest lucru e blocant… Cum adică să întrebi ceva ce nu e deja dictat în caiet sau nu există în manual? De fapt, care manual? Cum arată chestia asta? Și i-ai nenorocit definitiv dacă îi pui să gândească în scris! Oricum, după ce scriu o pagină (adică cam în cât se rezolvă maxim două subiecte) mânuța amorțește cumplit de la scrisul lăbărțat. Mai mult, nu poți să te concentrezi și la ideile pe care trebuie să le scrii/copiezi, și la gramatică! Nu sunt supraoameni, sunt doar în suprarealism! Atunci cum de iau cu toții bacalaureatul? Doriți răspunsul? Are două părți acesta, partea suprareală și partea subreală. Prima se enunță după cum urmează: „nu se știe cum fac acest lucru. Este o enigmă!” A doua parte se enunță astfel: „părinții elevilor eminenți din clasă – adică cei care excelau în facebook și combinări de n luate câte k, experți fiind și în IQ-ul obținut mereu în stări modificate de conștiință – fac un efort financiar considerabil în acea perioadă a bacalaureatului și își susțin eminențele într-un mod necunoscut practic marilor mase. Se aud doar zvonuri, pe la uși. Dar acestea sunt la fel de credibile precum sunt credibili acei nebuni suprarealiști care ne vorbesc despre OZN-uri. Nu există așa ceva, domne!

Prima întrebare auxiliară. Totuși, cum fac cei din comisie să urce nota până la valoarea lui 5, având în vedere cele scrise de elev, atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ? După orice logică, acest efort de corectură este infinit. Nu poți pentru un pumn de dolari sau euro să faci din rahatul turcesc o cravașă de jocheu! Se spune că profesorii nu sunt obiectivi deloc. Așa este! Susțin cu tărie acest lucru. Dar se uită se se spună în ce constă subiectivismul. Cu excepțiile de rigoare, profesorii sunt cumplit de subiectivi; dau note cu mult mai mari decât merită elevii!

A doua întrebare auxiliară. Dacă aceste eminențe reușesc să ia bacalaureatul acesta, uneori chiar cu note bune, de 7, 8, iar promovabilitatea la nivel național este de 40% în anii ploioși, atunci cât de stupizi să fie cei rămași (vorba filmului) 60%, încât să nu ia nici măcar acel amărât de 5? Dacă o loază cumplită, suprareală, ajunge prin intervenții sau nu la nota 7, oare cât de stupid suprarealist este acel individ care nu este în stare să ajungă la nota 3?

Greu de răspuns! Numai un profet precum Eugen Ionescu poată să răspundă la aceste întrebări.

POMPILIU ALEXANDRU este lector universitar la Universitatea „Valahia”, din Târgoviște, doctor în filosofie, în România dar și la Sorbona, artist fotograf și, peste toate, absolvent de CARABELLA…